Numele Domnului

Astă seară-i seară mare,
Florile Dalbe
Dar de ce mi-e seară mare?
Mi-este seara de Crăciun
Când s-a născut Fiul bun
Din cea maică preacurată,
Din fecioara lăudată.
De născut, unde-i născut?
Tot în grajdul boilor,
În mirosul florilorm
În zumzetu-albinelor,
Fîşîitul frunzelor.
De-nfăşat îl înfăşară,
Sfinţii toţi în braţe-L luară,
Pe plai de munte apucară
Şi suiră jumătate,
Puse jos să se odihnească,
Şi-ndărăt că se uitară,
Pe sfânt Ion îl văzură
Şi din gur’aşa-i grăiră:
- „Măi Ioane, Sfânt Ioane,
Ia-ţi pruncul şi ţi-L botează,
Ţi-L botează, creştinează”.
Sfânt Ion în braţe-L luară
Şi la dreapta-mi apucară. apucară.
Trei pâraie se făcură,
Trei pâraie mici trecură;
Unul mic de lapte dulce,
Alt’ de mir ş’unul de vin.
’N lapte dulce mi-L scăldară,
Cu vin bun mi-L botezară,
Cu mirul mi-L miruiră,
Dumnezeu de naş slujiră,
Dar de nume ce i-a pus?
I-a pus numele Hristos,
Că e nume mai frumos
Şi-i nume mai mângîios.
I-a pus nume de Hristos,
Care’n cer să locuiască,
Ca un sfânt să sfătuiască,
Cât e lumea să-mi trăiască,
Să-mi privească, să-mi aleagă
Pe creştini dintre păgâni,
Pe tineri şi pe bătrâni.
(Pentru conformitate, Ionel Bejenaru)