În cele câteva zeci de ani cât a fost cercetător şi apoi şeful Secţiei de Memorialistică din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani, regretatul istoric şi profesor Ionel Bejenaru, a publicat numeroase articole pe această temă. A, avut multe discuţii cu profesorul legate de rolul personalităţilor botoşănene în înfăptuirea actului Unirii şi de fiecare dată ţinea să-mi amintească de colonelul Nicolae Pisoski, cel care a jucat un rol esenţial în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi apoi al Ţării Româneşti.
În Sala „Elefant“ din clădirea Muzeului de Istorie Naturală a vechiului Iaşi, pe data de 3 ianuarie 1859, s-a întrunit adunarea Partidei Naţionale, într-o şedinţă decisivă pentru nominalizarea candidatului Moldovei la tronul Principatelor Unite. Se spune că maiorul Pisoski, cu pistolul în mână, s-a aşezat în uşa sălii şi a anunţat că dacă colonelul Alexandru Cuza nu va fi ales domnitor, nimeni nu va ieşi viu din sală. Adevăr puternic amestecat cu accente de legendă dar în mare istoricii, inclusiv Nicolae Iorga, n-au negat în totalitate demersul lui Pisoski.
„Moş Pisoi”, cum mai era poreclit maiorul, avea să joace un rol esenţial şi în determinarea domnitorului Cuza să abdice. Era şeful Gărzii Domneşti şi s-a aflat în fruntea celor care l-au înconjurat pe Cuza şi l-au forţat să abdice.
Mai târziu, Nicolae Iorga avea să scrie că, de acum colonelul Pisoski, avea să fie văzut în Botoşani, cu bărbuţa albită, plimbându-se cu mâinile la spate pe aleile parcului Vârnav. Va fi înmormântat în cimitirul Pacea din Botoşani iar casa sa (foto) aflată vizavi de clădirea Muzeului Judeţean va rămâne amintirea peste timp a imaginii celui care a jucat un rol determinant în realizarea Unirii Principatelor Române.
Un alt personaj, pitoresc dar extrem de vocal, a fost boierul călugărit Scarlat Vârnav, cu moşie în partea Dorohoiului. Călugărit Sofronie, alias Scarlat Vârnav, umbla prin satele din jurul Dorohoiului îmbrăcat în costum popular şi însoţit de un taraf de rapsozi populari pentru a-i convinge pe ţărani de ce este necesară Unirea. Îşi încheia cuvântările despre Unire rostind :”Popa Vârnav zice DA!”
Când vestea că Unirea s-a înfăptuit, popa Vârnav striga peste tot pe unde umbla: „Vivat Unirea, a reînviat naţia română!”
Dar printre botoşăneni s-au aflat şi personalităţi care s-au opus Unirii. Teodor Balş, fiul boierului Grigore Balş, cu moşie pe Flămânzi, a fost un înverşunat duşman al Unirii. Teodor Balş a ajuns caimacam al Moldovei (locţiitor domnesc) în perioada 8/20 iulie 1856 şi 17 februarie/1 martie 1857, după ce domnitorul Grigore Alexandru Ghica împlinise în 1856 termenul de 7 ani pentru care fusese numit la domnie.
Balş s-a asociat cu Nicolae Vogoride, care avea să-l urmeze în scaunul de caimacam, împotrivindu-se Unirii şi făcând jocul turcilor.
Teodor Balş avea să moară în condiţii ciudate în 17 februarie/1 martie 1857, împotrivirea asupra Unirii fiind continuată de Vogoride din poziţia de caimacam al Moldovei.
Revenind la Teodor Balş, este de menţionat că acest boier a avut o viaţă aventuroasă Îi plăceau femeile şi jocul de cărţi. Dealtfel moşia Flămânzi şi conacul avea să le piardă la un joc de cărţi.
La 1821, deşi avea doar 16 ani, s-a arătat un simpatizant al mişcării eteriste condusă de Alexandru Ipsilanti, o mişcare care în Moldova nu a avut priză, ea manifestându-se în Ţara Românească, legându-şi existenţa de răscoala condusă de Tudor Vladimirescu.
Teodor Balş şi-a legat numele de Flămânzi prin ctitorirea a două biserici, cea cu hramul „Pogorârea i Sfântului Duh” şi hramul „Sf. Nicolae”.
Despre implicaţiile botoşănenilor în actul Unirii de la 1959 sunt multe consemnări. Din păcate, istoricii noştri n-au considerat să adune toate aceste informaţii şi documente şi să le înmănuncheze într-un volum dedicat Unirii, astfel ca generaţiile care vin din urmă să poată cunoaşte rolul jucat de strămoşii lor în împlinirea principatelor deziderate naţionale.
Mineriada, auzi aberatie! Cetatenii sa dea lovitura de stat? Nu, politicienii dau lovitura de gratie statului de drept
