Mi s-a părut ciudat că locatarii în cauză se împotrivesc construcţiei unei şcoli la care, în viitor, poate vor învăţa şi nepoţii lor. Apoi, puţine şcoli postliceale private se construiesc prin România, la modă fiind construcţia de biserici. Trebuie să fii încuiat rău de tot ca să te opui construcţiei unei şcoli, aşa că, ieri, m-am deplasat în zonă pentru a constatat la faţa locului cum stă situaţia.
Problema pare a veni din partea vecinului de la vest. Vecinul a ridicat ditamai vila cu parter şi două nivele (foto 1). Când s-a ridicat vila aceasta cu parter şi două nivele nu s-a revoltat nimeni dintre vecini că zona nu permite asemenea construcţii. Dar vila are balcoane pe toate cele patru părţi iar spre est balcoanele se întind până spre hatul cu viitoarea şcoală postliceală. Noua şcoală, dacă se va ridica, va avea regimul de înălţime al vilei, deci nu iese din peisaj. Dar clădirea şcolii, pe latura dinspre vest, va oferi proprietarului vilei ieşit în balcon un peisaj mural. Aşadar, proprietarul vilei este cel care se opune construcţiei şcolii, vecinul dinspre est neavând a-şi face probleme pentru că el n u are geamuri ale locuinţei spre vest decât numai dacă este instigat de proprietarul vilei.
Este normal ca un cetăţean, din interese pur personale, să blocheze construcţia unei şcoli? Eu zic că nu, de vreme ce viitoarea construcţie respectă prevederile Codului civil în ce priveşte vecinătatea.
La popul opus am să vă dau un alt exemplu. Pe Aleea Gen. Gheorghe Avramescu, în apropiere de Şcoala nr. 14, în interiorul unui patrulater de blocuri se afla un teren de joacă pentru copii. A pus ochii pe acest teren un preot şi, cum-necum,
a obţinut de la primarul Cătălin Flutur aflat la primul mandat aprobarea de a ridica o biserică. Nici un locatar de la blocurile ce formează patrulaterul nu s-a revoltat că biserica care se va ridica le va obtura vizibilitatea şi le va întuneca locuinţele. Au trecut mai bine de 10 ani de când se lucrează la construcţia bisericii (foto 2), locatarii suportând un adevărat calvar din cauza şantierului. Acum nu mai au cum intra şi ieşi cu maşinile cu mobilă până la scara blocului. Dacă se va produce un incendiu, maşinile pompierilor nu pot pătrunde. Cum de cei de la ISU au dat avizul pentru construcţia bisericii fără a se asigura că au cale de acces în caz de incendiu? Cui va reveni răspunderea un cazul unei nenorociri?
Sunt voci care susţin că biserica nu are nici un fel de autorizaţii şi că totul se construieşte pe răspunderea preotului. Îmi vine greu să cred aşa ceva.
Acum, când biserica şi-a ridicat zidurile care cu tot cu turle va depăşi înălţimea blocurilor din jur care au patru nivele, au realizat şi locatarii câte necazuri vor avea de îndurat. Dar partea cea mai neplăcută este că de la geamuri copii au o privelişte morbidă. Se uită cum bagă şi scot mortul din biserică.
Pentru construcţia unei astfel de monstruozităţi urbanistice numită biserică nu s-a revoltat nimeni. Mai ales că la mijloc era interesul unui preot şi nu a comunităţii. Dar când s-a pus problema construcţiei unei şcoli postliceale protestează toţi nevolnicii şi nu este prima oară când în Botoşani se blochează construcţia unor imobile în scop dezvoltare a economiei locale.
L-au blocat pe patronul de la firma Semnal să ridice un hotel în zona intersecţiei străzii Petru Rareş cu B-dul Eminescu. L-au blocat pe un alt întreprinzător care a dorit să ridice un hotel în zona Parcului Eminescu pe strada Octav Onicescu pe terenul proprietatea sa.
Dar când s-a pus problema să se ridice o biserică au tăcut cu toţii şi acum suferă şi plătesc scump prostia de a confunda credinţa cu afaceri bănoase ale preoţilor. Există o soluţie pentru a-i linişti pe aceşti proletari ai lui Ceauşescu, acum pensionari socialişti. Cei blocaţi în astfel de activităţi să-i cheme în judecată pe contestatari şi să le ceară daune materiale. Numai aşa se vor linişti şi lecui de prostie şi invidia că n-au nevoie de vecini capitalişti. Bogaţi
Resita, Calarasi si Braila stau cel mai rau 
