Fostul manager al spitalului, Gheorghe Câmpanu (foto 1), a primit dezlegare să organizeze noul Cămin social. Omul s-a pus pe treabă şi în numai jumătate de an căminul a devenit funcţional. În aprilie 2012 am filmat un reportaj despre cum a fost transformat Spitalul Truşeşti în Cămin pentru bătrâni şi mai ales cum îşi duc viaţa de pe o zi pe alta bătrânii găzduiţi aici.
De atunci au trecut mai bine de doi an şi mi-am propus să revin asupra subiectului pentru a constata dacă viaţa acestor bătrâni s-a îmbunătăţit cu ceva şi dacă Guvernul Ponta mai asigură, prin Ministerul Muncii, finanţarea activităţii aşa cum s-a hotărât pe vremea Guvernul Boc.
Marţi, 22 octombrie, m-a deplasat la Truşeşti şi am filmat un nou reportaj, spre bucuria bătrânilor de aici care m-au primit cu braţele deschise, încântaţi că nu i-am uitat. Am întâlnit cunoştinţe mai vechi dar şi bătrâni cazaţi de curând. Doamna Dohotaru (foto 2), fostă moaşă comunală la Dângeni, care la anul, pe 1 aprilie, va împlini frumoasa vârstă de 95 de ani a fost extrem de bucuroasă că nu am uitat-o şi am dorit ca în mod special
special să stau de vorbă cu ea. Aude ceva mai greu, se deplasează şi mai greu, dar se simte minunat şi este foarte mulţumită că este îngrijită cu multă atenţie şi drag de către personalul de deservire.
Colega sa de cameră, ajunsă şi ea la vârsta de 85 de ani, este mai vioaie, deşi de 7 ani poartă în piept un stimulator cardiac. Şi ea este foarte mulţumită de modul în care este îngrijită. Cele două se ajută reciproc şi se comportă ca două surori care nu s-au despărţit de miciO surpriză am avut-o când o bătrână extrem de volubilă a ţinut să nu închei reportajul până nu voi sta de vorbă şi cu ea. Maria Berbec (foto 3), la vârsta de 95 de ani, este plină de viaţă. Mi-a povestit cum şi-a început cariera în viaţă ca activist PCR, având numai 4 clase. Din activistă a ajuns educatoare şefă la Şcoala Textilă de pe str. Marchian din Botoşani. În 1957, când s-a desfiinţat şcoala, a fost preluată de Uzinele Textile şi i s-a oferit postul de controlor de calitate. Cu cele 4 clase ale sale a fost considerată muncitoare exemplară şi a fost recompensată de regimul comunist cu 9 ordine şi medalii. În 1983 a fost pensionată în cadrul festiv de directorul de atunci, ing. Cordoş. Berbece n-a uitat ziua când s-a pensionat pentru că a fost sărbătoare mare la uzină iar evenimentul s-a organizat în sala de festivităţi.
La cei 95 de ani
nu mai are pe nimeni din familie. Au decedat toţi iar ea n-a avut copii, aşa că a ajuns la Căminul din Truşeşti, unde din când în când, la sala de socializare mai susţine câte o acţiune culturală aşa cum făcea pe vremea când era activistă PCR. Din pensia de 1.100 lei plăteşte întreţinerea la cămin iar din ce-i rămâne strânge pentru a avea de înmormântare.Ca un bătrân să ajungă la Căminul din Truşeşti în primul rând trebuie să aibă pensie pentru a putea acoperi cota de cheltuieli stabilită. În baza dosarului de anchetă socială întocmit de către Comisia de specialitate de la primăria de care aparţine din care să rezulte că nu se poate întreţine singură şi n-are cine s-o îngrijească, persoana vârstnică ajunge aici.
În momentul de faţă la Căminul Truşeşti sunt îngrijiţi 52 de bătrâni. Directorul Gheorghe Câmpanu şi cei 26 de angajaţi au creat bătrânilor condiţii civilizate. S-au adus paturi noi, mobilier nou în camere, spălătoria a fost dotată cu o maşină de spălat performantă, la bucătărie s-a procurat o maşină de gătit ultramodernă, sala de mese a fost şi ea mobilată iar depozitul de alimente a fost dotat cu cinci frigidere de mare capacitate.
Iar pentru bătrânii care se simt în vigoare, există amenajată o sală de gimnastică şi masaj, exerciţiile fizice desfăşurându-se sub supravegherea specialistei masor Iuliana Dobre (foto 4).
Numai că, de curând, Ministerul Muncii a decis să treacă unitatea în subordinea Primăriei Truşeşti. Când s-a luat această decizie
decizie nu s-a avut în vedere faptul că primăria nu dispune de cadrul legal de finanţare a căminului. Aşa s-a ajuns în situaţia ca Ministerul Muncii să viteze banii în contul primăriei Truşeşti iar Primăria să nu-i poată vira în contul Căminului pentru că nu are bază legală. Situaţia este destul de neplăcută pentru că nu se pot plăti salariile angajaţilor şi nu se poate asigura aprovizionarea cu alimente. Mai ales că iarna deja îşi face simţită prezenţa.Important este că toţi bătrânii cazaţi aici sunt mulţumiţi de condiţiile de viaţă şi de modul în care sunt îngrijiţi. Este pentru ei o ultimă mângâiere a vieţii înainte de a se duce pe drumul fără de întoarcere. Mulţi dintre ei nu mai au pe nimeni, aşa că orice străin care le calcă pragul camerei şi schimbă o vorbă cu ei este primit cu multă căldură sufletească.
Petru aceşti bătrâni, directorul Gheorghe Câmpanu este considerat fiul lor, cel care are grijă ca viaţa lor să fie cât mai plăcută. Câmpanu se află zilnic printre ei, mai ales se întâlneşte cu ei la sala de socializare unde le ascultă păsurile şi adresează o vorbă bună, de încurajare. La căminul din Truşeşti bătrânii şi personalul de îngrijire sunt ca o familie a cărei membri se ajută reciproc, împărţindu-şi bucuriile şi necazurile.
Reportajul va fi difuzat pe TeleM sâmbătă, 26 octombrie, ora 19.00 şi apoi va putea fi vizionat şi de pe site-ul Jurnalului începând cu ziua de duminică, 26 octombrie.
Parlamentul a dat o lege care risca sa transforme Romania intr-o mare de betoane 
