Conducerea Sanatoriului de Neuropsihiatrie Podriga (foto) a solicitat Consiliului Judeţean Botoşani aprobare pentru construirea pe o suprafaţă de 120 mp din terenul aflat în incintă a unei capele. Demersul a venit în urma cererii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei către unitatea spitalicească de a înfiinţa un post de preot misionar de caritate care să ofere asistenţă religioasă pacienţilor bolnavi, rudelor acestora ce vin să îi viziteze pe perioada internării, precum şi cadrelor medicale şi personalului angajat al sanatoriului.
În memoriul justificativ înaintat CJ Botoşani, conducerea unităţii motivează cererea prin existenţa a 78 de pacienţi din totalul de 80 ca fiind de religie ortodoxă, dar şi dezacordul locuitorilor satului Podriga ca bolnavii să participe la slujba de la biserică. Pentru construirea capelei au fost colectate deja materialele pentru temelie, cărămida necesară şi suma de 6.000 lei. Sanatoriul nu este implicat financiar în ridicarea acestei capele, fondurile provenind doar din donaţii şi sponsorizări, a declarat vicepreşedintele CJ Botoşani, Cristian Achiţei, rostind un adevăr, dar numai pe jumătate.
Pentru cine nu cunoaşte, precizăm că preotul va figura în organigrama unităţii spitaliceşti şi va beneficia de salariu din bugetul spitalului. În ultima perioadă asistăm la un fenomen extrem de ciudat.
Prin spitale se reduce numărul medicilor de specialitate, se reduce numărul de paturi, se pun pacienţii internaţi la plata spitalizării, sunt puşi să-şi cumpere medicamentele, totul în scopul reducerii cheltuielilor pentru încadrarea în bugetul alocat.
În schimb, aproape la fiecare unitate spitalicească se introduc în schemă preoţi, plătiţi cu lefuri mai mari decât ale medicilor rezidenţi. În fond, totul este o afacere prosperă a Bisericii, dar pe banii publici şi, ce-i mai revoltător, din banii adunaţi prin contribuţiile angajaţilor la fondul de sănătate.
În România postdecembristă nu mai fabricăm medici bine pregătiţi profesional, fabricăm preoţi. În timp ce învăţământul liceal şi universitar se prăbuşeşte, seminariile şi facultăţile de teologie prosperă ca număr. Criza economică pare a fi extrem de favorabilă tagmei preoţilor, dar dezastruoasă pentru medici şi pacienţii lor.
Orice om normal s-ar întreba la ce le trebuie preot acelor bolnavi psihici bătuţi de soartă, pentru că mintea lor este departe de trup. Vreme de 50 de ani nu s-a simţit nevoia unui preot şi, brusc, această nevoie apare în plină criză economică. Salariaţii spitalului sunt săteni, au preotul lor la parohie, ei nu vor fi vreodată prezenţi la capelă. Nu s-au dus la biserica din sat şi vor sta smirnă în capelă, este ceva greu de crezut.
Vorbeam de un fenomen ciudat. Spitalele din Botoşani au început să-şi umple curţile cu biserici. Totul a început cu Spitalul judeţean, în vremea când director era medicul Cornel Enache (1996 2000) iar preotul angajat s-a numit Ghervase. Iar preotul, de la capelă s-a rostuit cu ditamai biserica, devenită biserică de cartier. Au apărut biserici maiestuoase la Spitalul de recuperare, la cel de Pediatrie, la cel de Psihiatrie.
Am înţelege această extensie a actului de credinţă asupra bolnavilor, dacă preoţii ar face misionariat cu adevărat şi nu ar fi plătiţi din banii destinaţi bolnavilor. Ce-i opreşte pe preoţii de cartier să slujească şi în spitale, că tot sunt plătiţi la parohie din bugetul de stat? Ce-l împiedică pe preotul din Podriga să slujească şi în capela ce se vrea construită în spital? Problema că oamenii din sat nu-ţi acceptă pe bolnavi în biserica lor este o poveste de adormit copii. Sigur este vorba de un absolvent de seminar care n-are parohie şi care se bucură de graţiile protopopului din Săveni, care i-a promis că-l rostuieşte cu un serviciu religios profitabil. Trăim zile grele. Dăm afară din spitale medicii şi angajăm preoţi! Totul cu avizul consilierilor judeţeni, care speră ca astfel să li se mai ierte din păcatele grele ce le încarcă conştiinţa.
(Adrian Marcu)