Aşezat sub poalele dealului Holm, locul târgului este încărcat de istorie, legendele păstrând întâmplări din vechime, poveşti semiadevărate spuse la focul de seară din vatra ratoşelor şi care-ţi făceau părul măciucă. O parte din aceste legende s-au pierdut, altele au fost consemnate de către condeierii botoşăneni cu aplecare spre tainele trecutului, cum ar fi jurnalistul-scriitor Dumitru Ivan, semnatarul volumului intitulat Popas în Valea Miletinului.
Peste dealul Holm, într-un cadru natural mirific, se află aşezământul monahal Schitul Balş, aşezământ ce poartă povara a peste 350 de ani de credinţă ortodoxă şi care a fost scos la lumină din tenebrele în care l-au băgat regimul comunist de către părintele stareţ Isidor. În satul Rădeni încă stă mărturie hanul cel vechi, ratoş, cum numeau străbunii locurile de popas. Aici îşi trăgeau negustorii carele încărcate cu mărfuri, în drumul lor spre târgul Botoşanilor şi mai departe spre Lipcani sau Siret, pentru odihnă, nu înainte de a asculta îngroziţi în jurul focului ultimele întâmplări ale haiducilor ce prădau pe Valea Miletinului, având sălaş de noapte şi ascunziş de poteră în adâncul codrilor, loc cunoscut drept Masa Tâlharilor.
Ei bine, în acest târg cu pretenţie de a se fi născut sub domnia voievodului Alexandru cel Bun, administraţia publică îşi desfăşoară activitatea într-o clădire gârbovită, obosită de bătrâneţe, cu camere mici şi joase, întunecoase, nevrednică cu pretenţiile târgoveţilor. Din păcate, primarii postdecembrişti care s-au perindat la cârma târgului au

Ultimul primari, de fapt o primăriţă, soţie de preot, pe nume Margareta Vamanu, vreme de patru ani a tot promis târgoveţilor că va ridica o mândreţe de primărie. Oamenii s-au cam săturat de promisiunile sale şi, anul trecut, la alegerile locale, l-au ales primar pe inginerul Costel Rădeanu. Omul n-a promis în campanie primărie nouă, dar a constatat, văzând clădirea veche, că aşa ceva se cere realizat în regim de urgenţă. S-a prezentat pe la uşa autorităţilor judeţene, s-a consultat cu aleşii locali, a căutat prin ungherele bugetului local cam ce sume pot fi angajate într-o astfel de treabă gospodărească şi, în primăvara acestui an, s-a apucat de ridicat noul sediu de primărie. N-au trecut şase luni de zile, iar clădirea este pe terminate. Uimitor de repede s-a ridicat această clădire, dacă avem în vedere că prin comunele judeţului astfel de construcţii durează ani de zile, cum ar fi cea de la Havârna de exemplu, începută în urmă cu vreo patru ani şi nefinalizată încă.
Săptămâna trecută am trecut pe la primarul Rădeanu, împins de nevoia unor informaţii despre un eveniment nefericit consumat în satul Rădeni. Am admirat viitorul sediu de primărie, la care se lucra de zor. În 6 noiembrie ne veţi găsi în sediul nou a declarat ferm primarul. Îl cred, de vreme ce numai în jumătate de an a reuşit să ridice o mândreţe de clădire.
Cu aşa sediu de primărie, târgul Frumuşica va avea o carte de vizită demnă şi pe măsura pretenţiilor sale istorice revendicate pe bună dreptate. Iată, dar, că zicala populară cum că omul sfinţeşte locul se mai adevereşte odată. (Ioan Rotundu)