Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale. este reglementarea dată de art. 29 al. 1 din Constituţie. La al. 3 al aceluiaşi articol avem precizarea: Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate. Cum lesne se poate constatat, nu avem nici o menţiune despre religia în şcoli. Nici n-ar fi fost cum să vorbim de obligativitatea învăţământului religios, în condiţiile în care vorbim de reglementarea libertăţilor de gândire şi opinie, în condiţiile respectării drepturilor internaţionale ale libertăţilor umane.
Dar, pentru că suntem români şi nu stă în caracterul nostru să rezolvăm problemele curat, integral, fără jumătăţi de măsură, şi cu privire la acest sensibil subiect noi am găsit o rezolvare balcanică, potrivită mentalităţii noastre. La art.32 din Constituţie, referitor la dreptul la învăţătură, s-a inserat al. 7, în sensul că Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege. Acest aliniat cuprinde două probleme esenţiale, puse în antiteză. Prima parte este corectă ca reglementare juridică şi o întâlnim mai peste tot în lume. Este treaba cultelor, formelor de credinţă de orice fel să-şi rezolve problemele de instruire religioasă, pe banii lor şi cu specialiştii lor. În a doua parte, găsim acel servilism al statului faţă de Biserica Ortodoxă şi în detrimentul celorlalte culte, respectiv de a băga în şcoli, pe uşa din dos, învăţământul religios ortodox. Această concesie, pentru care suntem criticaţi atât în Uniunea Europeană cât şi la nivelul organismelor internaţionale de apărare a libertăţilor umane, s-a făcut către BOR din motive pur politice.
Pentru privilegiul de a preda religia ortodoxă în şcoli, preoţii ridică osanale politicienilor, îi invită la procesiuni religioase importante, îi aşează pe scenă la loc de cinste, să-i vadă întreaga ţară. Iar politicienii, cu mutre cucernice, dar diavoleşti de viclene, se proţăpesc, fără nici un fel de jenă sau ruşine, în faţa naţiunii. Din când în când, dacă sunt mulţumiţi de serviciile capilor BOR, le acordă ordine şi medalii. Dacă aceşti înalţi prelaţi calcă strâmb, imediat sunt date la iveală faptele lor reprobabile din perioada comunistă.
Iată ce-am putut constata noi, în urma unor investigaţii efectuate prin

La Păltiniş numărul sectanţilor este mai mare. Cu toate acestea religia este predată tot de preoţii ortodocşi şi nevestele lor. Copiii sectanţilor îşi primesc educaţia religioasă la casele lor de rugăciuni, fără ca statul să cheltuiască vreun ban. La Păltiniş s-a mai ivit o problemă. Creştinii de rit vechi au ridicat o biserică, ceea ce a stârnit mânia preotului ortodox. S-au încăierat la început, acum lucrurile sunt mai aşezate. Ciudată rămâne cerbicia protopopului de Darabani, părintele Constantin Pânzariu (foto), de a nu recunoaşte şi sfinţi bisericuţa ridicată în curtea casei din Horodiştea, unde a copilărit sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Bisericuţa, ridicată pe cheltuiala localnicului Manole şi a contribuţiei cetăţenilor, este taxată de protopop ca având elemente de credinţă catolică şi rit vechi. Protopopul uită că însuşi sfântul a fost adeptului credinţei de rit vechi.
Mai are părintele protopop o răfuială cu adventiştii de ziua a 7-a, cu care se concurează la a fabrica şi vinde, fiecare adepţilor săi, pâine la preţ mirean. În rest, şi la Darabani orele de religie aparţin preoţilor ortodocşi şi cucoanelor preotese.
În comuna Ibăneşti, satul Dumbrăviţa este majoritar sectant. Directorul şcolii, doamna Magopeţ (foto), recunoaşte că religia este apanajul preotului ortodox, ca şi la şcolile din restul comunei. Copiii sectanţilor îşi fac educaţia religioasă la casa lor confesională.
Şirul exemplelor l-am putea continua, dar devine monoton. Adică peste tot orele de religie sunt monopolul preoţilor ortodocşi şi a soţiilor acestora, aceste ore devenind un mijloc ca cei în cauză să-şi rotunjească veniturile financiare. În acelaşi timp, cultele îşi rezolvă educaţia copiilor pe cheltuiala lor, fără a constrânge şi şantaja statul să le acorde subvenţii de la buget.
Acum se vrea extinderea orelor de religie şi la nivel de liceu. Iar cel mai vajnic luptător s-a arătat a fi Dan Voiculescu şi al său fost Partid Conservator. Crede Voiculescu că aceasta-i calea partidului său de a atinge cele cinci procente electorale? Se înşeală amarnic. Liceenii au atâtea cursuri pe cap că numai religia le mai lipsea. Pe ei de ce nu-i întreabă nimeni?
Dacă părinţii şi copii îşi manifestă dorinţa de a învăţa religia în şcoală, atunci orele acestei catedre să fie predate de profesorii de istorie, filozofie, psihologie sau sociologie şi nu de cucoane preotese analfabete sau preoţi făcuţi la apelul de seară al Seminarului patronat de preotul Grigore Diaconu. Iar manualul să fie unul de istoria religiilor şi nu de credinţă ortodoxă. Procedându-se aşa, vom respecta şi drepturile omului cu privire la libertatea gândirii şi opiniilor. (Ioan Rotundu)