Luca Stroici este cel mai cunoscut boier, logofăt al Moldovei, vorbitor a cinci limbi străine: latina, greaca, polona, italiana, nemţeşte şi sârbeşte, cel care a scris Tatăl nostru cu caractere latine şi în grai moldovenesc.
Pe moşia de la Sadoveni, cuprinzând câteva sute de hectare de teren arabil şi pădure, Gheorghe M. Stroici a ridicat un conac în stil arhitectonic moldovenesc. Comuniştii au confiscat averea boierului şi clădirea conacului cu grajdurile şi gospodăriile anexe, înfiinţând domeniul IAS Ripiceni. După 1990 moştenitorii ultimului boier au revendicat moşia şi proprietăţile imobiliare. Un nepot pe nume Dobreanu s-a ocupat de recuperarea averii. Numai că nu i-a fost uşor. După ce românii au început să distrugă averea CAP-urilor, a venit la rând şi spolierea averii fostelor IAS-uri. La IAS Ripiceni şeful a fost din totdeauna ing. Eugen Niţură, unul dintre cei mai duri directori comunişti de IAS. Ca director, el s-a înfruptat din plin de bogăţiile IAS-ului, devenit după 1990 Agromih Ripiceni.
A sosit sorocul privatizării IAS-urilor, iar Niţură, prin ginerele său s-a înfruptat de o parte din avere sub formă de acţiuni. Grosul averii a intrat pe mâna lui Gabriel Chiriac, patronul societăţii Electrocontact. Chiriac n-a cumpărat să dezvolte, ci să valorifice ce-a mai rămas din averea fostului IAS.
Între timp a apărut Dobreanu, nepotul boierului, care a cerut reconstituirea dreptului de proprietate. A recuperat vreo 200 ha teren arabil şi vreo 270 ha pădure. Dar până să intre în posesia averii, aceasta a fost dijmuită
de Chiriac. Din motive care nu se cunosc, Chiriac a decis părăsirea clădirii conacului, lăsând-o de izbelişte. De restul s-au ocupat sătenii din Ripiceni. Din mândra şi istorica clădire a conacului n-au mai rămas decât nişte ruine (foto 2). Am stat de vorbă cu Cristian Aroşculesei, fondatorul unei Asociaţii agricole împreună cu ginerele lui Niţură. Aroşlculesei ţine în arendă 120 ha din ce-a primit Dobreanu. Terenul pe care a fost conacul, o bucată de livadă şi teren viran nu se ştie cui aparţin. Dobreanu încă se mai judecă pentru recuperarea întregii averi confiscată de comunişti. Va mai recupera terenul, că restul a fost cărat de localnici, fără ca vreun poliţist să se sesizeze.
Chiriac are şi el în arendă vreo 200 ha teren şi o fermă zootehnică pe teritoriul comunei Ripiceni. Însă el vieţuieşte prin Bucureşti, având slujbaşi angajaţi. Nimeni nu înţelege implicarea lui Chiriac în activităţi agricole şi zootehnice şi ce anume l-a determinat să abandoneze conacul, lăsându-l pradă sătenilor.
La un moment dat au părăsit conacul şi s-au mutat cu toţii la ferma zootehnică. Din acel moment oamenii din satul Ripiceni au început demolarea ne-a explicat Cristian Aroşculesei (foto 3). Modul în care a fost distrus conacul boierului Stroici nu este singular în judeţ. Furia oamenilor săraci pe nepotul boierului, care a devenit bogat peste noapte, s-a transformat în distrugere şi demolare. Au făcut-o cu credinţa că au tot dreptul să se răzbune pe cel care le-a luat pământul. Pământ care n-a fost al lor niciodată, ci al fostului IAS. Dacă nepotul boierului şi-a arendat terenul, care este lucrat de specialişti, terenurile oamenilor în cea mai mare parte stau pârloagă. Dar impulsul de a omorî capra vecinului s-a dovedit mai puternic.
Ăştia suntem noi: invidioşi şi demolatori ai averii altora şi mândri în sărăcia noastră lucie. Parcă anticipând setea sătenilor de a distruge, nepotul boierului a avut inspiraţia şi a predat pădurea Ocolului Silvic, spre pază şi exploatare, salvând-o astfel de la distrugere.
Ioan Rotundu
conform Statului de plată de la Camera Deputaţilor
