Spun marginalizat pentru că meşterii populari au fost înghesuiţi pe un segment redus al Pietonalului Unirii, în partea dinspre Primărie, cu acces limitat la grupul sanitar de la Cinema Unirea şi cazaţi în dormitoarele liceului A.T.Laurian în condiţii de internat pentru elevi. Locul amplasării atelierelor meşterilor populari ar fi fost în imediata vecinătate a sediului Direcţiei Judeţene de Cultură şi a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Numai că în acest loc au fost amplasaţi comercianţii de mici, cârnăciori, hamsii şi bere.
Am stat de vorbă cu majoritatea meşterilor populari prezenţi în după amiaza zilei de vineri şi mi-au spus că nu se simt deloc în largul lor, că de această dată condiţiile oferite la botoşani nu sunt la nivelul celor din anii anteriori şi că hărmălaia creată cu sărbătoarea Zilelor oraşului nu se potriveşte nicidecum cu mesajul lor de meşteri populari.
Sâmbătă, însoţit de Margareta Mihalachi,
referend în cadrul centrului, am filmat un reportaj cu ce mi s-a părut mai interesant în arta acestor meşteri care se zbat cu autorităţile statului, mă refer la cele culturale, ca să conserve şi să promoveze aceste vechi tradiţii care îi uimesc pe străini şi-i fac să ne respecte demnitatea naţională.
Din păcate, nu tot ce meşterii mai păstrează şi lucrează ca obiecte populare se bazează pe materiile prime tradiţionale. Dacă arta prelucrării lemnului n-a suferit modificări majore, în domeniul confecţionării costumelor populare, a ştergarelor, în domeniul prelucrării pieilor etc. materia primă este procurată din comerţ.
Lipsa culturii de in şi cânepă, a preparării şi prelucrării pieilor brute a diminuat mult din farmecul acestor meşteşuguri cu vechime de sute de ani. Am observat lipsa meşterului popular Ţugui, voronean renumit în confecţionarea măştilor ce au caracter de unicat la nivel de ţară. L-am contactat telefonic iar meşterul Ţugui mi-a explicat că are o serie de neînţelegeri cu cei de la Centru aşa că n-a onorat invitaţia.
În schimb, am descoperit doi meşteri populari din Ibăneşti. Un confecţioner de măşti din piei de oaie dubite şi bătrânica Racu care, la vârsta de 74 de ani se mişcă sprintenel şi trage la vatala stativelor mai ceva ca o fetişcană.
De la Joldeşti, tot comuna Vorona, soţii Adăscăliţei, confecţioneri de căciuli în stil vechi moldovenesc ne-au explicat tehnica de lucru. Tot de la Vorona am întâlnit-o şi pe educatoarea Andronache, cea care este specializată în
confecţionarea de costume populare, ştergare, capete de căiuţi şi care i-a uimit cu priceperea sa în cusut pe englezi chiar pe malul Tamisei, adică acasă la ei. Hâtrul Zofotă, colecţionar de recuzite vânătoreşti de la Gura Humorului mi s-a plâns că urşii carpatini au rămas doar o amintire pentru că în zonă au apărut austriecii care taie arborii fără milă, golind munţii de acest aur verde care asigură acum prosperitatea străinilor adâncind sărăcia în rândul oamenilor locului. Ieşeanul Acasandri şi-a prezentat colecţia de icoane pictate pe sticlă şi lemn, el fiind pictor de biserici autorizat. Un fost miner din zona Sucevei, care a lucrat în mină de uraniu, sculpta icoane în lemn numai din plăcerea de a-şi sculpta cu dalta sentimentele credinţei sale. Un prahovean, fost inginer chimist, se lăuda cu curelele confecţionate din piele şi gravate cu fel de fel de modele.
Fiecare meşter popular cu care am stat de vorbă a avut câte ceva să ne destăinuie din arta sa, mândria de a se numi meşter popular fiind pentru ei cea mai mare bucurie a vieţii. Oamenii aceştia arată lumii adevărata Românie şi nu cred că meritau ca invitaţi la Botoşani la Târgul destinat lor să fie amestecaţi în troaca politicii, aşa cum s-a întâmplat. Condamnabilă este şi atitudinea oamenilor de cultură botoşăneni care n-au avut nicio reacţie de apărare a nobleţei artei meşterilor populari şi n-au sancţionat prin declaraţii publice amestecul politicului în conservarea şi promovarea artelor populare.
cu complicitatea vameşilor şi poliţiştilor 
