Botoşani, oraşul în care bradul de Crăciun continuă să plângă

În chiar prima zi de Crăciun oraşul lui Eminescu arăta de o tristeţe ieşită din comun. Ici colo câte un trecător grăbit spre nu se ştie unde, cu faţa stăpânită de tristeţe şi cufundat în gânduri nu tocmai vesele. La ceas de seară, oraşul era dominat de aceeaşi lipsă de viaţă urbană. Zona Mallu-lui, Pietonalul Unirii, deşi luminate a aer de sărbătoare, trecătorii erau foarte puţini şi neîndoielnic arătau că n-au ieşit la plimbare ci că vin sau se duc spre o destinaţie dinainte stabilită.
Nici apartamentele de la blocurile care străjuiesc Calea Naţională, zona centrală, strada Marchian sau bulevardul Eminescu nu erau excesiv de luminate. Dimpotrivă, marea lor majoritate, ceas de seară, erau în întuneric. Brazii, care în anii anteriori străluceau de luminiţe pe la geamuri, în acest an s-au arătat a fi foarte puţini.
Am căutat o explicaţie a acestei tristeţi şi mi s-a spus că majoritatea botoşănenilor, împinşi de sărăcia lucie în care trăiesc, au căutat refugiu la ţară, la părinţi, bunici sau alte rude, căutând, astfel, să facă economii cu masa de crăciun. Aşa se întâmpla şi pe vremea „iepocii de aur” a lui Ceauşescu. Tot cei de la ţară erau salvarea de sărbători, fie că-ţi dădeau o bucată de porc sau câteva păsări, fie că petreceai sărbătorile la ei.
În Centrul istoric al Botoşanilor, zonă pe care primarul Portariuc a promis botoşănenilor că o va revigora economic, a stat pustie toate trei zile de Crăciun. Ceva agitaţie în jurul patinoarului. În prima şi a doua seară de crăciun, în jurul orei 18.00, pe luciul gheţii alunecau vreo 70 de tineri. Vineri seară, ziua a treia de crăciun, pe la aceeaşi oră patinoarul era distracţia a doar vreo 20 de tineri.
Părăsit în Centrul istoric, împodobit sărăcăcios, bradul de Crăciun n-a jucat nici un rol în pragul şi în zilele acestei sărbători. N-a venit nimeni la ceas de seară să recite poezii ca Moş Crăciun să-l răsplătească cu jucării pentru că nici primarul Portariuc n-a dat prin zonă. Lăsat singur în prag de seară şi peste noapte, bradul plângea tăcut din sistemul de iluminat cu care a fost ornat.
În a doua seară, la Mall, viaţa a devenit ceva mai agitată. La Carrefour chiar era coadă la ceas de seară. La ultimul etaj, unde domină unităţile de fast food mesele erau cam toate ocupate. În schimb, la subsol, acolo unde preşedintele Consiliului judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu, a deschis mult lăudata piaţă agroalimentară totul era pustiu. Doar un chioşc de legume şi fructe era deschis, fără să-ţi fi călcat cineva pragul. Restul chioşcurilor erau toate închise.
Vineri seară am găsit deschis chioşcurile de la Casa Pâinii, Laco-Solomonescu şi o fermă de păsări de la Podu Iloaei – Iaşi. Am discutat cu vânzătorii şi toţi s-au declarat nemulţumiţi de vânzările realizate. Se temeau că dacă situaţia va continua, patronii vor închide chioşcurile şi ei îşi vor pierde locurile de muncă. Aflând cine sunt şi de ce întreb, mi-au spus că principala cauză ar fi lipsa de informare a botoşănenilor. Cei mai mulţi nu ştiu de existenţa pieţei de la subsol. Au dreptate. Nici un indicator nu informează pe consumatorul intrat în Mall că la subsol ar fi ceva ce-l interesează.
În toate trei seri de crăciun am observat curioşi care priveau la rotonda din sticlă care protejează cuptoarele medievale. Am asistat chiar şi la un dialog interesant dintre doi tineri, dialog pe care încerc să-l reproduc cât mai fidel:
- Ce-or fi astea, a întrebat băiatul de fata care-l însoţea.
- Cred că sunt morminte, i-a răspuns fata.
- Glumeşti, puţurile astea n-au cum să fie morminte.
- Ba da! Înainte morţii se îngropau în poziţia ghemuit, legaţi de mâini şi picioare ca să nu se mai întoarcă la cei vii, i-a explicat fata.
Citită tânăra, numai că ea avea în faţă nişte cuptoare medievale şi nu morminte antice din zorii civilizaţiei umane. De unde să ştie cei doi tineri şi cei care au trecut şi vor mai trece pe aici ce reprezintă acele „puţuri” pentru că nu există nici un panou de informare. Am mai semnalat această lipsă de informare dar primarul Portariuc când nu doarme în birou se plimbă prin oraş cu trăsura şi n-are vreme să rezolve şi această importantă şi necesară sursă de informare a celor care au curiozitatea de a poposi în preajma obiectivului arheologic.
Sărbătoarea Crăciunului a trecut. Oraşul lui Eminescu ar trebui să se pregătească să-l omagieze pe cel care i-a dat personalitate şi i-a dus vestea în lume. Cine s-o facă? Cultura botoşăneană a încăput pe mâna celor mai nepricepuţi impostori care pozează acum în reprezentanţii comunităţii botoşănene. Poate că din această cauză este trist oraşul lui Eminescu, poate că din această cauză bradul din Centrul istoric continuă să plângă cu lacrimi de lumină.
Ioan Rotundu