Cu toate acestea, actualul ministru al Sănătăţii, ungurul Ceke Atila, vrea să desfiinţeze trei spitale orăşeneşti şi să transforme în secţii ale Spitalului judeţean alte trei spitale de sine stătătoare şi care funcţionează în prezent la parametri normali.
Am efectuat un reportaj în două episoade difuzat pe Tv SOMAX Botoşani în cadrul emisiunii Lumea lu Rotundu, dând astfel posibilitate şi celor din conducerea spitalelor vizate la desfiinţare să-şi spună păsul, pentru că nimeni nu i-a întrebat şi pe ei dacă au vreo părere şi care ar fi aceea.
Trei spitale cu tradiţie,
Pe cale de dispariţie
Spitalul din Truşeşti funcţionează din anul 1906 fără întrerupere. O vreme era concurat de spitalul din Ştefăneşti, şi era o concurenţă benefică actului medical pentru că medicii se ambiţionau să fie spitalul lor mai bun, mai sigur pentru viaţa oamenilor.
Între timp spitalul din Ştefăneşti a fost desfiinţat din raţiuni financiare. Populaţia din zonă a fost arondată spitalului din Truşeşti, care asigură acum asistenţă medicală spitalicească pentru partea comunele din zona de nord-est a judeţului, 14 la număr şi cu o populaţie de peste 60 mii locuitori.
Spitalul din Truşeşti are o secţie de primire a urgenţelor medicale, şi este specializat pe medicină internă şi pediatrie. Spitalul dispune de 35 de paturi la interne şi 20 la pediatrie. Dispune de un număr total de 63 de angajaţi, din care 5 medici de specialitate şi 23 de asistente. Recent, spitalul a fost modernizat cu aparatură de specialitate atât pentru spital cât şi pentru laboratoarele de analize medicale, valoarea investiţiilor depăşind zece miliarde lei vechi. Culmea, costul unui pacient pe zi de internare este de 2,5 ori mai mic decât cel de la spitalul judeţean. Şi atunci, firesc, te întrebi ce economii se fac cu desfiinţarea acestui spital? Dimpotrivă, realitatea din teren indică o creştere a cheltuielilor şi o îngreunare a pacientului de rând să aibă acces imediat şi în timp real

Acum spitalul se află în coordonarea Primăriei Truşeşti, dar primarul Mihai Puruhniuc s-a limitat la a scrie ministerului sănătăţii că nu este de acord cu desfiinţarea unităţii spitaliceşti. Mai mult de atât n-a făcut şi nici nu dă semne că s-ar pricepe. Cât despre preluarea spitalului pe cheltuiala primăriei nu poate fi vorba.
La Săveni situaţia este aproape la fel cu cea din Truşeşti. Şi aici unitatea merge bine şi acoperă nevoile medicale la o populaţie de peste 50 mii locuitori. Spitalul are o tradiţie mult mai veche ca cel din Truşeşti, fiind înfiinţat la 1879. Oana Norses (foto 1), managera spitalului. Mi-a relatat că unitatea dispune de 75 de paturi: 40 la interne, 30 la pediatrie, 10 la obstetrică şi 5 la ginecologie. Lucrează aici 85 de angajaţi, din care 8 sunt medici specialişti şi 32 asistenţi medicali. Şi aici investiţiile de modernizare trec de 10 miliarde lei vechi.
Spitalul din Săveni a avut o puternică secţie de pediatrie, un spital în cadrul spitalului s-ar putea spune. Numai că din reducere în reducere de paturi şi personal, clădirea a rămas părăsită (foto 2). Acum fură fiecare ce poate din ea şi celor de la DSP Botoşani nici că le pasă. Pentru spitalul din Darabani, şi cel mai mic dealtfel, lucrurile par să evolueze favorabil. Adică, spitalul să nu fie desfiinţat ci să devină o secţie a Spitalului judeţean. Se pare că în spatele acestei manevre stă deputatul PDL Stelică Strugaru, care vrea să salveze spitalul de la desfiinţare. Cu cei 74 de angajaţi şi cu 70 de paturi, 40 la interne şi 30 pediatrie, spitalul deserveşte o populaţie de 64 mii de locuitori, acoperind zona de nord- vest a judeţului.
Căminele de bătrâni
Doar false promisiuni
Ministrul Ceke a anunţat că spitalele din Truşeşti şi Săveni vor deveni cămine de bătrâni. Este o promisiune de moment, în fond o minciună sfruntată. A fi transformate în cămine de bătrâni ar însemna tot o cheltuială guvernamentală, numai că ea se mută în curtea ministerului Muncii. Nu sunt bani pentru căminele sociale actuale din judeţ dar vor fi pentru cele noi înfiinţate? Nu vor fi şi nici Consiliul Judeţean Botoşani nu poate susţine financiar o astfel de povară socială.
Povestea cu căminele este pentru a ne închide ochii şi a nu reacţiona în vreun fel. La Truşeşti nu se simte nevoia unui cămin de bătrâni iar la nici 20 km de Săveni există un astfel de cămin la Adăşeni. Cine crede în povestea cu căminele se va înşela amarnic. (Va urma)
Ioan Rotundu