Botoşani: Baronul Florin Ţurcanu pe cale de a fi declarat mofluz

Portăreii existau şi în vremurile lui Caragea Vodă. Dacă un chivernisit sau chiar un boier se împrumuta de la zaraf şi nu mai avea puterea de a restitui împrumutul, zaraful cerea autorităţilor domneşti să-l declare mofluz. Imediat ce numele nefericitului era agăţat la afişierul public, portăreii năvăleau în curtea datornicului şi ridicat tot ce se putea vinde până se îndestula creditorul.
Acum, în economia de piaţă, zarafii sunt de mai multe feluri printre care şi societăţile de vânzare în leasing. La o astfel de societate, numită TBI Leasing SA Bucureşti, şi-a îndreptat atenţia Florin Ţurcanu pe vremea când era patron al Societăţii Poieniţa SRL Dracşani, în fapt o brutărie de tip rural unde tatăl său, cunoscut guraliv şi extrem de violent, exploata şi încă mai exploatează câţiva muncitori brutari, femei şi bărbaţi.
Ţurcanu a cumpărat în leasing de la TBI Leasing Bucureşti vreo 4 dubiţe pentru transport pâine. Iar pâinea sa se vinde mai peste tot prin judeţ, inclusiv în magazinele private din localitatea Manoleasa aflată la o distanţă de 80 km de Dracşani. Preţul unei pâini era de 1 leu. Nu de puţine ori, întâlnind maşinile cu inscripţia Poieniţa calculam cantitatea de pâine transportată, valoarea încasată şi cheltuielile angajate, mai ales cele de producţie şi transport şi de fiecare dată constatam că brutăria lucra în pierdere şi mă întrebam cum de le convine. Chiar şi dacă lucra totul la negru, tot nu se acopereau cheltuielile cu încasările din vânzări.
Afacerea a ţinut cam până prin anul 2009 când, ieşind deputat, Florin Ţurcanu a părăsit societatea, lăsând-o în seama tatălui. Mergând din prost în mai prost, veniturile nu au mai permis plata ratelor iar firma a venit la Dracşani şi a recuperat cele 4 dubiţe. Pentru că din afacerea cu Ţurcanu BTI Leasing s-a ales cu o pagubă de 105 mii lei, l-a acţionat în judecată pentru a recupera suma. Aşa se face că portăreii din vremea lui Caragea, anumiţi acum executori judecătoreşti, îi vor bate la poartă şi-i vor scoate bunurile la mezat.
De pe urma cumpărării în leasing a autoturismului Lexus mai are de plată către firma vânzătoare suma de 32 mii lei. Una peste alta, datoria lui Ţurcanu este de 135 mii lei, adică un miliard şi 350 milioane lei vechi. N-a reuşit să adune din comisioane, cât a stat preşedinte la CJ, cât are acum de plată.
La toate aceste necazuri, mai are o belea pe cap cu stâna de oi de sub pădurea Cozancea. Ciobanii, care sunt plătiţi mizerabil, se rânduiesc ca pe vremurile lui Ceauşescu pensionarii la coadă la lapte. Vine unul pleacă doi. Oile mor nefiind îngrijite, ciobanii sunt înfometaţi şi neplătiţi iar bătrânul Ţurcanu trece tot mai rar pe la stână, aruncând ciobanilor o traistă cu conserve de pateu de ficat şi multe, multe înjurături că la aşa ceva nu se zgârceşte.
Poate dacă mai rămânea preşedintele CJ-ului şi înfiinţa o casă memorială la Suliţa, pentru Ion Pribeagu, îi mai ieşea un ban de buzunar. Şi dacă tot veni vorba de Ion Pribeagu, casa sa părintească, casa copilăriei sale, spun localnicii că nu mai există. Acest mic amănunt nu l-ar fi împiedicat pe Ţurcanu să înfiinţeze un muzeu. Cumpăra el o casă mai dărăpănată s-o arate guguştiucilor din presa botoşăneană drept casa lui Pribeagu, că şi aşa habar n-au guguştiucii de reporteri cine a fost Pribeagu acesta şi ce afaceri o fi învârtit la viaţa lui.
Mai simplu dar în câştig ar fi fost dacă reuşea să amenajeze şi casa memorială a părintelui Cleopa. Casa există, este proprietatea unui anume Suceveanu, iar Ţurcanu ar fi trebuit s-o fi cumpărat. Iar când vine vorba de achiziţii publice, bucuria baronilor locali, fie ei liberali sau social-democraţi.
Mai voia Ţurcanu să ridice o pensiune la lacul Eminescu, pe care l-a achiziţionat de la proprietarul pădurii, lucru demn de laudă. Dacă apuca a ridica pensiunea, poate că nu-i mai băteau acum executorii judecătoreşti în uşă, riscând să rămână mofluz de pe urma lor.
Am un mesaj şi pentru cei care l-au declarat deja „mort” pe Ţurcanu. Nu vă grăbiţi să-l ciomăgiţi cu gura şi botul că Ţurcanu este un fel de Alexandru Lăpuşneanu de Suliţa. Când îşi va reveni, pe mulţi liberali şi actuali duşmani ai săi îi va popi. Belele vin şi trec dar nu-l răpun. Are caracter puternic şi-i „greu de ucis”
.