Motivul supraimpozitării ar fi că imaginea oraşelor este mult afectată de către clădirile părăsite, lăsate în paragină şi terenurile neîntreţinute pe care cresc bălării, uneori în zonele centrale ale localităţilor.
Să încercăm spă trecem în revistă cam ce clădiri avem prin Botoşani şi care sunt lăsate în paragină. Prima şi cea care sluţeşte cel mai mult imaginea oraşului este Casa Ciolac, acea clădire de pe B-dul Eminescu în care a funcţionat cândva sediul PDL şi restaurantul Armonia. Casa şi terenul au fost cumpărate de către omul de afaceri ieşean Prisăcaru dar încă nu le-a găsit o utilitate aşa că a anunţat vânzarea acestora. Încă nu s-a găsit un cumpărător.
Lăsată fără pază, clădirea a fost incendiată parţial de către boschetari sau dărâmată pe alocuri de către persoane necunoscute. Vara, curtea este plină de bălării şi creează o imagine de loc părăsit.
O altă clădire importantă este cea din Centrul istoric, proprietar preotul Toader Candrea (foto 1). Este vorba de clădirea în care a funcţionat cândva magazinul Bucuria copiilor iar la subsol se afla amenajată o celebră cramă. Centrul istoric a fost refăcut cu fonduri europene dar clădirea în cauză, fiind proprietate privată, nu a fost reparată. De la o zi la alta se ruinează tot mai mult iar starea de la subsol este necunoscută şi nu se ştie cât de mult a şubrezit clădirea.
O altă clădire revendicată şi lăsată în paragină este cea a bunicului istoricului
istoricului Nicolae iorga, casa lui Mihalache Iorga situată în zona centrală, nu departe de primărie şi Prefectură. Avocatul bucureştean Adrian Mihalcea, care a reuşit să obţină şi casa şi despăgubiri în bani, ar fi vrut să vândă clădirea Consiliului Judeţean Botoşani pe suma de 300 mii euro. Tranzacţia n-a mai avut loc iar clădirea se dărâmă încet şi sigur. Alte două clădiri importante au fost revendicate şi stau acum în paragină pentru că proprietarii lor n-au găsit cumpărători să le vândă. Este vorba de clădirea din strada Mihail Kogălniceanu unde au fost într-o perioadă birourile societăţii Cozinda şi apoi sediul Gardienilor Publici şi clădirea din colţul străzii Marchian cu B-dul Eminescu, unde a funcţionat până de curând Poliţia Rutieră.
Să mai adaug la aceste clădiri şi Casa Sofian (foto 2), care în momentul de faţă are un statut nedefinit. Consiliul judeţean a cedat-oi Mitropoliei Iaşi iar Mitropolia n-a făcut nimci s-o repare. Aşa că această clădire cu arhitectură deosebit de importantă pentru oraş stă acum în ruină iar terenul din preajmă este vara plin de buruieni că îşi pot face vulpile adăpost pentru a-şi creşte puii.
Mai sunt şi alte clădiri şi terenuri abandonate dar eu consider că acestea ar fi mai importante pentru imaginea oraşului. Nu cred că suprainpozitarea va rezolva complet aceste probleme pentru că proprietarii lor nu locuiesc în Botoşani şi, deci, va fi mai greu Primăriei să-i încaseze cu impozitul neplătit de ani de zile. Poate că mai eficientă ar fi fost o lege prin care astfel de clădiri şi terenuri lăsate în ruină şi paragină şi cu impozitul neplătit un număr de ani să treacă în patrimoniul public al primăriilor pentru a fi reparate şi utilizate în interes public.
Ioan Rotundu
"Ingrijorari profunde privind libertatea presei" in regiune 
