Pe moment, pictura din biserica Ipoteşti a fost salvată

După apariţia în ediţia de ieri a articolului intitulat „Biserica de la Ipoteşti, simbol eminescian, în mare pericol - Autorităţile judeţului să oprească nelegiuirea preotului Valeriu Tincu”, preotul paroh Valeriu Tincu a stopat operaţiunile de ştergere a picturii originale, pictură realizată la cererea scriitorului Cezar Petrescu şi a istoricului Nicolae Iorga la data construirii bisericii prin subscripţie publică între anii 1929 – 1939.
Aflată în perimetrul Complexului memorial „Mihai Eminescu” Ipoteşti, biserica se află în gestiunea Primăriei comunei Mihai Eminescu şi dată în administrare preotului paroh aşa cum sunt toate bisericile de pe teritoriul României. Numai că biserica, prin pictura ei inedită, sfinţii fiind pictaţi cu coroana neagră în semn de doliu după moartea poetului Mihai Eminescu, este unică din acest punct de vedere pe întreg teritoriul României.
Deşi pictura este extrem de valoroasă, autorităţile culturale botoşănene n-au considerat s-o pună sub protecţie naţională prin a o înregistra ca valoare de patrimoniu. Nefigurând în evidenţele Ministerului Culturii ca pictură protejată, există riscul major ca aceasta să dispară în urma unui gest necugetat aşa cum a încercat şi preotul paroh Valeriu Tincu.
Deocamdată, în urma semnalului dat dat de Jurnalul că pictura se află într-un real pericol, preotul a sistat lucrările dar nu avem nicio garanţie că ele nu vor fi reluate după ce lucrurile se vor linişti.
Ieri, nicio autoritate culturală judeţeană, de la Direcţia de Cultură, de la Consiliul Judeţean Botoşani nu s-a deplasat la biserica din Ipoteşti pentru a constata la faţa locului cum stau lucrurile şi ce decizii se impun a fi luate.
Cultura botoşăneană trece printr-o perioadă extrem de grea. Instituţiile judeţene cu atribuţiuni în domeniu, politizate excesiv de PSD, nu-şi mai fac datoria, şefii puşi în fruntea lor având grijă să execute ordinile primite de la liderii PSD şi nu să se îngrijească de bunurile culturale aflate în patrimoniul judeţului.
Normal ar fi fost ca şi organele de anchetă să se fi sesizat din oficiu şi să-l interogheze pe preotul Valeriu Tincu cine i-a dat dreptul să se atingă de originalitatea picturii prin a o şterge. Dar cum prin justiţia botoşăneană altele sunt priorităţile de anchetă şi judecată, valori culturale deosebite vor dispărea încet, mai ales cele aflate în administrarea Bisericii şi care incomodează afacerile preoţilor.