Primarul Flutur este considerat un fel de moaşă comunală

Nu degeaba tot spune primarul Cătălin Flutur că Primăria e mama tuturor răniţilor. Ştie el bine ce spune! Pe parcursul celor şase luni din acest an peste o sută de botoşăneni înscrişi pe listele de audienţă i-au trecut pragul biroului pentru a-i solicita să le rezolve diverse probleme. Asta fără a mai pune la socoteală şi restul celor primiţi fără a fi înscrişi pe listă.
Cert e că în fiecare zi de marţi din lună, pe holurile Primăriei e înghesuială mare. Mare parte din cei 112 botoşăneni înscrişi pe liste l-au abordat pe edil pentru a-i cere o locuinţă, ştiut bine fiind faptul că lipsa unui acoperiş deasupra capului rămâne în continuare o problemă cu care municipalitatea se va confrunta mult timp şi de acum încolo.
Totuşi aria solicitărilor şi nemulţumirilor merge şi mai departe, unii reclamând vecinii că au dărâmat nu ştiu ce zid, că au construit o şarpantă, fără uluce de scurgere, alţii fiind indignaţi că au primit doar un apartament cu două camere şi o garsonieră, în condiţia în care familia lor este prea numeroasă.
Aneta M. i-a solicitat sprijin primarului Flutur în revendicarea a 600 metri pătraţi de teren, Costache şi Relu C. reclamă zgomotul produs la un bar adiacent imobilului de domiciliu, deşi ar fi trebuit să se adreseze celor de la Agenţia Protecţiei Mediului. Solicitările merg chiar mai departe, căpătând o notă hazlie, Leon L. reclamând faptul că instalaţia sanitară a Căminului Arca este deteriorată. De parcă primarul ar trebui să facă pe instalatorul, când orice bun gospodar îşi rezolvă singur astfel de probleme.
Elisabeta N. reclamă rezultatul unei măsurători, Constantin V. solicită tăierea unui copac, Liliana F. şi Stelian D. şi-au exprimat of-ul vizavi de factura prea umflată emisă de societatea de termoficare, Eugenia G. s-a plâns că tatăl ei a fost impozitat excesiv, Savin B. că tinerii se adună şi joacă fotbal şi multe altele pe care, primul gospodar al oraşului trebuie să le asculte cu infinită răbdare.
O parte din solicitări sunt justificate, dar altele nu îşi au rostul, atenţia edilului fiind abătută inutil de la adevăratele probleme ale comunităţii. Dar, deh, nu e uşor lucru să fii primar. Trebuie să le asculţi pe toate. (Eliza Sofian)