O inginerie financiară i-a adus lui Tonino un câştig fabulos

Două o anchetă jurnalistă care ne-a luat ceva timp, începând de astăzi suntem în măsură să vă prezentăm un caz clasic de corupţie care a prejudiciat serios o societate comercială în favoarea alteia. Cu ceva timp în urmă, Societatea comercială „BONINTEX” SA Botoşani (foto), fostă ICRTI, cu sediul în str. Uzinii nr. 1 s-a asociat în afacere cu o societate comercială „SUPER ITALIA” SRL Botoşani.
Odată asocierea perfectată, ca parteneri de încredere, cele două societăţi au convenit să-şi susţină reciproc dezvoltarea activităţii. Aşa s-a ajuns ca BONINTEX să garanteze pe SUPER ITALIA pentru un credit de 300 mii euro la BCR – Filiala Botoşani.
Cum necum, societatea SUPER ITALIA nu achită ratele şi ajunge ca întreg creditul să fie înregistrat ca restant. Este vorba de contractul de creditare nr. 159/2003. Pentru că SUPER ITALIA n-a achitat BCR-ului creditul angajat, banca declanşează procedura de executare silită. Dar societatea SUPER ITALIA se declară în faliment, punându-se la adăpostul Legii 85/2006 privind insolvenţa.
Cum era şi normal, BCR-ul ar fi trebuit să se înscrie la masa credală şi să aştepte ca lichidatorul numit de judecătorul sindic să valorifice bunurile societăţii şi să împartă veniturile realizate conform legii involvenţei. Este vorba de Dosarul 2889/40/2006, aflat pe rolul Tribunalului Botoşani.
Prin ce împrejurări, n-am reuşit să aflăm, BCR-ul recurge la o strategie mai nou apărută pe piaţa financiară românească. Printr-un contract de cesiune datat 20 februarie 2007, BCR Botoşani cesionează creanţa care o avea către societatea SUPER ITALIA societăţii „EMANUEL COM” SRL Răchiţi, patronată de către cunoscutul şi totodată controversatul om de afaceri Tonino Boldea. Valoarea cesiunii se situa în jurul a 300 mii euro.
Normal ar fi fost ca societatea lui Tonino, în baza contractului de cesiune, să se înscrie pe tabloul creditorilor în dosarul prin care SUPER ITALIA s-a declarat falimentară şi să aştepte împărţirea finală, fapt ce l-a şi realizat. Iată ce spune, într-o întâmpinare depusă la Tribunalul Botoşani, juristul societăţii BONINTEX: „În dosarul respectiv, Tribunalul Botoşani, nr. 2889/40/2006, în tabelul creditorilor, recurenta se afla înregistrată (n.r. – este vorba de EMANUEL COM) cu creanţa ce o urmăreşte la societatea noastră, aceasta fiind garantată şi fiind prima în ordinea îndestulării, prin valorificarea bunurilor SUPER ITALIA. Foarte important, societatea aflată în procedura respectivă deţine bunuri vandabile pe piaţa imobiliară, cu preţuri serioase consistente, ce pot acoperi cu uşurinţă toate creanţele creditorilor, inclusiv cea a recurentei. Prin urmare, nu exista nici un risc în ceea ce priveşte recuperarea creanţei.”
Este limpede că Tonino şi-ar fi putut recupera banii daţi pe cumpărarea cesiunii de creanţă de la BCR, dar nu asta urmărea el. Mult mai râvnite au fost bunurile societăţii ipotecare, adică ale BONINTEX. Este vorba de o suprafaţă importantă de teren, 8.837 mp, cu o valoare de piaţă extrem de ridicată, la care se mai adaugă şi un număr de nouă imobile.
Pentru că Tonino să intre efectiv în posesia bunurilor cu care societatea BONITEX a garantat creditul angajat de către partenera sa SUPER ITALIA, cineva trebuia să execute silit BONINTEX-ul, iar, el, Tonino, să apară în postura de cumpărător. Pentru aşa ceva era nevoie de intervenţia unui executor judecătoresc, care să gireze procedural întreaga inginerie financiară. A fost găsit şi acel executor judecătoresc, în persoana lui Vasile Manoliă. (Ioan Rotundu – va urma)