Despre casa bunicilor lui George Enescu din Mihăileni (foto 2) s-a scris şi se va mai scrie prin presa locală. Ajunsă o ruină, casa ar urma să fie cumpărată de către Consiliul Judeţean Botoşani pentru a fi amenajată muzeu memorial ce va purta numele George Enescu, un muzeu la fel ca cel din Liveni, unde s-a născut compozitorul sau cel din Dorohoi, unde a locuit tatăl acestuia.
Pe bunicul compozitorului l-a chemat John Cozmovici şi a fost preot parh la biserica creştin-ortodoxă din Mihăileni. De menţionat că târgul Mihăileni, înfiinţat la 1792 sub domnitorul Alexandru Moruzi dar cu o puternică dezvoltare sub domnitorul Mihail Şuţu a abundat în etnici evrei care au găsit aici un bun prilej de afaceri, Mihăileniul fiind punct vamal cu Bucovina aflată sun stăpânire austriacă.
Chiar numele de Cozmovici sună a fi evreiesc, deşi bunicul compozitorului a fost preot creştin şi înmormântat în cimitirul ortodox de deasupra satului.
Fiica preotului, Maria, a fost mama lui George Enescu. După ce Maria s-a despărţit de soţul său Costache Enescu, s-a retras la casa părintească din Mihăileni şi este înmormântată alături de părinţi.
Compozitorul n-a fost prea legat de casa bunicului, el poposind aici foarte rar. Abia după ce mama sa s-a despărţit de tatăl şi s-a retras la Mihăileni şi compozitorul a venit aici mai des. Ultima trecere a lui George Enescu prin Mihăileni este reţinută de bătrânii satului ca fiind pe la 1952, când a depus o coroană de flori la mormântul bunicilor şi a mamei sale.
Casa bunicilor a fost locuită, după decesul celor din familia Cozmovici, de un anume Dimitriu care apoi a vândut imobilul şi grădina unuia Rusu, cumnat cu doamna Constantinescu, cea care administrează în prezent locuinţa sau mai bine zis ce-a mai rămas din ea.
Cu drept de proprietate asupra casei mai este şi un anume Botez. După cum ne-a explicat doamna Constantinescu, practic drept asupra proprietăţii ar avea Rusu şi Botez. Pentru că proprietarii nu s-au înţeles între ei, imobilul n-a mai fost îngrijit şi acum stă să se prăbuşească. Chiar cu o zi înainte de a filma noi, adică luni 31 martie, partea din faţă a casei s-a prăbuşit în beciul de sub ea.
Problema de a se recupera imobilul şi a-l transforma în casă memorială a apărut între anii 2000 2004, când senator de Botoşani a fost Răzvan Teodorescu. Acesta a afirmat că va cumpăra casa cu bani de la ministerul Culturii, pe care l-a şi condus o perioadă. Numai că Teodorescu n-a trecut de la vorbe la fapte.
S-a reluat problema casei în a doua jumătate a anului 2012, când preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani a fost ales Florin Ţurcanu. Un delegat de la ministerul Culturii şi cu un delegat din Direcţia Judeţeană de Cultură Botoşani însoţiţi de directorul Muzeului Judeţean Botoşani, prof. Lucica Pârvan, s-au deplasa la Mihăileni pentru a stabili condiţiile de achiziţionare a imobilului şi a constata starea fizică acestuia. De atunci se poartă doar discuţii dar nu s-a întreprins nimic concret pentru cumpărarea locaţiei.
Primarul de Mihăileni, medicul Laurenţiu Barbacaru (foto 1) susţine că transformarea casei în muzeu ar fi extrem de util pentru imaginea localităţii dar primăria n-are bani să investească. Toată speranţa stă în Florin Ţurcanu. Între timp clădirea a ajuns la stadiul că a intra în interior poate fi echivalent cu sinuciderea. Administratorul, doamna Constantinescu, vecinii din jur ne-au sfătuit să nu intrăm în interior pentru că s-ar putea să nu mai ieşit pe picioare.
Dacă imobilul va fi cumpărat de către CJ, atunci nu există decât o singură soluţie: demolarea totală şi refacerea din temelie aşa cum s-a procedat şi la Crăiniceni Horodiştea cu casa Sf. Ioan Iacob Hozevitul. Numai că în casă nu mai sunt păstrate obiecte din vremea bunicilor şi nici prin sat nu se mai găsesc astfel de obiecte pentru a se reconstitui atmosfera de epocă.
Cum spuneam, casa nu este un simbol al memoriei compozitorului şi transformarea ei în muzeu ar fi o cheltuială inutilă. S-ar repeta situaţia de la Dorohoi, unde muzeul amenajat în casa tatălui stă săptămâni în şir fără vreun vizitator. Localitatea Mihăileni nu mai este târgul de altădată, cu acei evrei buni negustori, şi nici nu mai este un punct de vamă important, centrul de greutate mutându-se la vreo 7 km în judeţul Suceava, la Siret.
Decizia finală aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Florin Ţurcanu. Dar dacă se va cumpăra imobilul, cultura botoşăneană nu va fi în câştig şi nici memoria compozitorului nu va creşte în celebritate. Nu suntem în măsură să dăm viaţă muzeului din Liveni, casa părintească şi a copilăriei compozitorului, bisericuţa familiei Enescu unde a fost botezat George şi facem acum mare tam-tam pe seama unei ruine. Am convingerea că la mijloc este un alt interes decât cel pur cultural.