Decontarea s-a făcut pe motiv că, în contravaloarea certificatelor agricole s-a procurat sămânţă certificată. Ştiindu-se că societatea patronată de Lidia Coteţ are ca obiect de activitate şi puncte de lucru de natura comerţului, fie detailist sau de alimentaţie publică, am fi vrut să ştim prin ce împrejurări s-a ajuns ca societatea să tranzacţioneze certificate agricole.
Mai ales că, din informaţiile pe care le deţine, par a fi fost decontate sume mult mai mari decât am reuşit noi să obţine documente doveditoare. Grav suna şi reclamaţia asupra faptului că Lidia Coteţ, pe lângă faptul că şi-a recuperat TVA-ul, prin decontarea certificatelor la bancă, în luna august 1999 a mai încasat odată acest TVA prin recuperare de la stat.
De asemenea, se pare că doamna Coteţ, cumătră cu omul de afaceri Constantin Cuciureanu, ar fi beneficiat de la acesta, în urma unui şantaj, de un spaţiu comercial ce valorează aproape un miliard de lei, fără a se plăti vreun preţ. O perioadă de timp, contabilitatea firmei doamnei Coteţ a fost ţinută de Victoria Lungu. În anumite împrejurări, familia Coteţ s-a împrumutat de la contabilă cu suma de 50 milioane lei, sumă ce pare a nu fi fost rambursată.
Tocmai din acest motiv Victoria Lungu a refuzat să-i predea documentele firmei. Mai susţin, cei care au telefonat la redacţia noastră, preferând anonimatul, că la unităţile comerciale ale doamnei Coteţ nu se fac controale de către cei îndreptăţiţi. Iar dacă cineva îndrăzneşte să înceapă vreun control, este anunţat imediat poliţistul Mihail Coteţ, care, ori stopează controlul, ori îi determină pe controlori să nu consemneze deficienţe.
Mai mult, la unităţile comerciale nu posedă case de marcat fiscale. Reclamaţia vizând afacerile unei firme patronată de soţia unui funcţionar public, angajat în slujba statului într-o instituţie de prim rang, iar acuzaţiile aduse, în caz de confirmare, putând avea consecinţe grave, am considerat să purcedem la verificarea atentă şi serioasă a tuturor elementelor.
Contactat telefonic, omul de afaceri Constantin Cuciureanu ne-a declarat: „Este adevărat că sunt cumătru cu familia Lidia şi Mihail Coteţ. Faptul că în prezent nu sunt în relaţii aşa bune cu aceştia, mă determină să nu fac nici un fel de comentarii cu privire la solicitările dvs. Dealtfel, acestea sunt afaceri de ordin privat şi nu văd de ce s-ar interesa presa de ele.”
Îi spunem şi pe această cale domnului Cuciureanu că interesul nostru este să rezolvăm o reclamaţie privind o familie în care unul din soţi este persoană publică. Iată şi epopeea în a contacta pe unul dintre membrii familiei Coteţ. În pofida insistenţelor noastre, timp de aproape o săptămână nu am reuşit să dăm nici de doamna Lidia Coteţ nici de soţul acesteia, ambii refuzând cu ostentaţie orice întâlnire cu reporterii Jurnalului. Deşi am fost prezenţi de mai multe ori la cele două magazine (de fapt un bar şi un magazin alimentar) pe care cei doi le au în zona Primăverii, perete în perete cu restaurantului “Iorgu” doamna Lidia Coteţ nu a putut fi de găsit la faţa locului, mai ales din momentul din care am solicitat o întâlnire cu acesta pentru a lămuri câteva dintre acuzaţiile aduse.
De fiecare dată ni se cerea să revenim “în jurul orei 12:00” din ziua următoare, dar când ajungeam la faţa locului constatam că patroana Coteţ s-a volatilizat, lăsând vorbă angajatelor sale că “este plecată din localitate” (asta marţi şi miercuri), respectiv că “este plecată cu o problemă personală la Bacău” (în ziua de joi).
Interesant este faptul că de câte ori întrebam de dânsa, vânzătoarele ne rugau să aşteptăm să o caute la biroul acesteia, amplasat în spatele barului mai sus amintit, de unde se întorceau, invariabil, cu acelaşi răspuns. Cu mare greutate, am reuşit să aflăm atât numărul de telefon al familiei Coteţ cât şi cel de mobil al doamnei Lidia, dar acest lucru nu ne-a fost de nici un folos.
La nici unul dintre cele două numere, timp de două zile, nici un membru al familiei Coteţ nu s-a învrednicit să răspundă. Abia vineri dimineaţa, în jurul orei 7:30, am reuşit să stăm de vorbă cu subofiţerul Coteţ pe telefonul mobil, dar în momentul în care i-am solicitat să ne intermedieze o întâlnire cu soţia sa pentru a putea lămuri problemele legate de acuzaţiile (mai mult sau mai puţin fondate) care i se aduc, acesta a devenit foarte iritat.
Pe un ton foarte puţin protocolar, ne-a spus “N-aveţi de ce să staţi de vorbă cu soţia mea, mergeţi la cei care v-au furnizat informaţii vouă şi celor de la Monitorul să vă lămurească. Sunt problemele noastre personale care nu interesează presa, aşa că nu ne mai căutaţi”. Degeaba am încercat să îi explicăm domnului Coteţ că în contextul acuzaţiilor care i se aduc o discuţie cu presa ar fi benefică, ba chiar în avantajul familiei sale şi că ar putea să lămurească acuzele aduse, acesta a refuzat orice dialog şi ne-a închis telefonul.
Am încercat să mai sunăm de două ori în cursul dimineţii de vineri, dar de fiecare dată după ce telefonul suna de trei-patru ori, cineva răspundea şi ne punea…muzică. În ultimă instanţă, am încercat să stăm de vorbă cu subofiţerul Coteţ la Serviciul Poliţiei Rutiere, dar atât marţi cât şi joi şi vineri, colegii dânsului ne-au informat “că face parte din comisia de examinare a conducătorilor auto”.
Totuşi, o chestie interesantă s-a întâmplat joi seara, în jurul orei 20:00. Am primit un bip pe mobil, probabil în urma apelurilor noastre insistente din acea zi, rămase fără răspuns, iar când am verificat numărul, era exact cel al doamnei Lidia Coteţ. Dar, deşi am încercat să sunăm, de mai multe ori, nu ni s-a mai răspuns. Totodată, pe căile ce ne-au stat la dispoziţie, am reuşit să aflăm că, săptămâna trecută, după ce noi am declanşat verificările, Lidia Coteţ i-a restituit doamnei Victoria Lungu împrumutul de 50 milioane lei.
În deplasările reporterului la unităţile societăţii “Lido 2002” a observat că există case de marcaj, dar că acestea nu sunt din tipul celor omologate pentru a se elibera chitanţă fiscală. Poate că un dialog cu familia Coteţ ar fi clarificat multe din cele reclamate şi ar fi evidenţiat lipsa de fundament al acestora, însă nu-i vina noastră refuzul acestora în a sta de vorbă cu presa şi nici nu ne revine nouă responsabilitatea asupra celor publicate sau ce urmează a vedea lumina tiparului. (Adrian Marcu)
JD 7.06.2004
