Am oprit în faţa porţilor de fier încuiate (foto 1) şi am fotografiat printre gratii clădirea principală. În acest timp a oprit lângă mine un autoturism din care s-a dat jos un cetăţean rotofei, îmbrăcat în pantaloni de trening, care mă privea cu o anumită curiozitate şmecherească. L-am întrebat dacă este din Miorcani şi nu mică mi-a fost mirarea când s-a recomandat a fi preotul paroh Octavian Remus Hruşcă. A ţinut să-mi spună că nu am voie să fotografiez pentru că îmi trebuie aprobare de la Mitropolia Iaşi. I-am replicat că sunt pe teren public şi că am dreptul de a fotografia orice de vreme ce nu încalc dreptul de proprietate privată a vreunei persoane. Nu s-a manifestat orgolios, dimpotrivă, m-a invitat în curte, deschizând poarta metalică.
A început să-mi spună că a citit reportajul publicat dar că el nu poate face nimic în lipsă de bani. Mi-a explicat că întreg complexul întins pe 7 ha de teren este intrat în proprietatea Mitropoliei Iaşi prin donaţie de către moştenitorii fostului om politic, publicist şi poet Ion Pillat. Donaţia a avut loc în perioada când mitropolit la Iaşi era Prea Sfinţia Sa Daniel care a decis ca întreg patrimoniul să fie administrat prin înfiinţarea Centrului Cultural – Social „Ion Pillat”. Aşa a ajuns preotul paroh Hruşcă administratorul Centrului.
Tot discutând am ajuns şi în faţa fostului conac. Am intrat în interior dar toate camerele sunt pustii, unele fără geamuri, uşile şi ele degradate. Peste tot un miros de materiale dezinfectante impregnat din perioada când aici a funcţionat o perioadă un Spital social.
Acoperişul conacului este din tablă obişnuită, aşa că s-a degradat ca urmare a ruginii (foto 2) iar apa se infiltrează prin acoperiş în spaţiile interioare degradând tavanele şi tencuiala. Pe afară igrasia a cuprins zidul de cărămidă pentru că iarna zăpada n-a fost îndepărtată de sub pereţi. Peste tot am constatat grinzi din lemn, mai vechi şi mai noi, resturi lemnoase rezultate din construcţiile demolate, preotul explicându-mi să le păstrează pentru eventuale reparaţii.
S-a lăudat preotul că s-au investit mulţi bani în construcţia unui gard împrejmuitor lung de peste 1,2 km, gard trainic dar care a costat şi mult. Nu ştiu dacă nu era mai nimerit să fi fost folosiţi aceşti
bani pentru a schimba acoperişul conacului, oprind degradarea zidurilor dar preotul a susţinut că gardul a oprit intrarea sătenilor să mai fure din materiale. În curtea imensă o parte din parcul existent a fost defrişat şi înlocuit cu o livadă de pomi fructiferi şi cultură de cartofi. Spunea părintele că are la Centru 3 angajaţi plătiţi cu bani de la bugetul statului iar pe muncitorii ocazionali îi plăteşte din veniturile de pe terenul Centrului şi a pădurii de 3,8 ha donată şi ea Mitropoliei de către moştenitori.
N-am înţeles ce muncesc cei trei angajaţi de vreme ce clădirile sunt toate supuse degradării iar în interiorul anexelor dezordinea este la ea acasă. Mai are Mitropolia Iaşi şi 45 ha teren primite de la moştenitorii lui Pillat dar, a declarat preotul, acest teren a fost cumpărat cu banii Mitropoliei.
L-am întrebat pe preot ce şanse sunt ca întregul complex să fie reabilitat dar n-a putut să-mi ofere informaţii cât de cât optimiste. Îmi tot spunea că Mitropolia n-are bani şi că singura speranţă ar fi atragerea de fonduri europene. Cică s-ar lucra de nişte arhitecţi la un proiect de reabilitare a complexului, proiect care apoi să stea la baza unei cereri de finanţare europeană. Nu ştie preotul când se va finaliza toată această documentaţie.
De peste 123 ani, de când conacul Pillat a ajuns în patrimoniul Mitropoliei Iaşi nu s-a făcut nimic pentru întreţinerea şi conservarea lui. Se valorifică doar terenul prin culturi agricole şi pădurea prin tăieri. În schimb, mi-am dat seama că Centrul Cultural - Social „Ion Pillat” primeşte o finanţare bugetară. Pentru ce? Încurcate-s căile Domnului aşa că n-am mai încercat să intru în detalii.
Preotul Hruşcă se laudă că are abilităţi tehnice de utilizare a aparaturii din construcţie şi prelucrarea lemnului. Până vor veni fondurile europene, dacă vor mai veni, poate ar fi mai nimerit să preia el în răspundere nu numai administrarea complexului ci şi reabilitarea lui, dând un exemplu celor de la Mitropolie ce poate face mâna omului gospodar, mai ales când poartă şi sutană.
M-am despărţit de preot în termeni amicali iar dacă se va ajunge vreodată ca la Complex să se desfăşoară activităţi cu specific cultural, l-am rugat să-mi dea un semnal pentru a putea participa. Lumina soarelui ajunge pe Pământ în cam două minute şi jumătate. Sper să mai fiu în viaţă când părintele îmi va da semnal că la Miorcani, la conacul Pillat, sunt organizate manifestări culturale, unda radio deplasându-se tot cu viteza luminii.
Kovacs Peter (UDMR): A mai existat un presedinte de partid care a spus cu mana pe Biblie ca nu guverneaza cu UDMR si a fost o guvernare fructuoasa
