Funcţionarul prefectural Albu s-a înfruptat din banii Prefecturii

Pe ultima sută de metri, când schimbarea prefectului Cristian Roman primise undă verde de la premierul Tăriceanu, şeful Serviciului financiar din Prefectura Botoşani, Cezar Albu, a măsluit grosolan o licitaţie publică. Despre ce este vorba? La indicaţia Guvernului Tăriceanu, prefecturile au primit sarcina de a realiza o acţiune de imagine a administraţiei publice în incintele direcţiilor de evidenţa persoanelor, paşapoarte şi cazier judiciar. Acţiunea consta în realizarea şi afişarea pe pereţii interiori ai spaţiilor unde are acces publicul a unor panouri cu devize de creştere a operativităţii activităţii personalului de deservire şi îndemnuri la atitudine critică a populaţiei. Pentru realizarea acestei acţiuni de panotaj, urma a se organiza o licitaţie publică şi desemna o firmă care să realizeze panourile în cauză.
Profitând de lipsa prefectului, care simţea deja că va fi înlocuit, Cezar Albu a înscenat o caricatură de licitaţie şi l-a desemnat câştigător pe un anume Lungu, cu o firmă Mitsubishi pe strada George Enescu din Botoşani.
Pentru aceeaşi lucrare, prefectura Neamţ, Suceava, Bistriţa au plătit până în zece milioane lei vechi. Cel mai mult a plătit Prefectura Iaşi, 37 milioane lei. La Botoşani ştiţi cât a costat lucrarea? Nici mai mult, nici mai puţin decât 97 milioane de lei. Când a văzut cum şi pe ce a părăduit Albu banii Prefecturii, fostul prefect Roman avea să leşine. Prima măsură luată a fost să ceară un audit contabil. Pe baza auditului, care a stabilit că licitaţia a fost una de formă iar costul lucrării supraîncărcat, ex-prefectul Roman a emis un ordin către subprefectul Mihai Elvădeanu (foto) prin care i-a dat sarcină de serviciu ca întreaga tărăşenie să fie adusă la cunoştinţa Curţii de Conturi Botoşani şi a Parchetului.
La predarea ştafetei către Gheorghe Sorescu, fostul prefect Roman l-a informat pe noul prefect despre situaţia petrecută şi consecinţele grave care s-au creat. Mai mult, până a fi schimbat din funcţie, imediat ce-a descoperit escrocheria, Roman l-a chemat pe Albu şi i-a cerut demisia. Prins în corzi, Albu şi-a făcut rost de concediu medical şi a stat pitit ca bolnav, până când Roman a fost eliberat din funcţie.
Deocamdată, noul prefect a preferat să treacă cazul sub tăcere iar subprefectul Elvădeanu să nu dea curs ordinului emis de fostul prefect. Mergând pe firul firmei care a fost “agreat㔠de Albu să execute lucrarea la un preţ de peste zece ori mai mare decât la Suceava, de exemplu, noi am mai descoperit câte ceva. Acest Lungu şi cu al lui Mitsubishi a mai executat şi alte lucrări. Iar printre aceste lucrări se află renovarea apartamentului părinţilor lui Albu. Se pare că prin plata facturii pentru panotaj, Albu şi-a plătit şi reparaţiile de la apartamentul părinţilor. Că doar banii publici sunt cea mai bună vacă de muls!
Să mai adăugăm faptul că Cezar Albu, ca funcţionar al Prefecturii Botoşani, deşi n-avea voie, a deţinut şi calitatea de cenzor la societatea Urban Serv Botoşani, de unde a mai stors ceva parale. Sunt surse din Prefectură care susţin că Albu a deţinut astfel de funcţii, incompatibile cu calitatea sa de funcţionar public, şi pe la alte societăţi. Însă, un lucru care se perpetuează şi în prezent în Prefectura Botoşani, este menţinerea soţiei sale, Maria Albu, într-o funcţie incompatibilă cu cea a soţului Cezar Albu. Poate că actualul prefect Sorescu va lua aminte la această observaţie şi o va analiza pentru intrarea în legalitate.
Cum a ajuns acest Albu funcţionar în Prefectura Botoşani? Păi, cel care l-a adus a fost chiar ex-prefectul Roman, cei doi fiind suceveni şi consăteni. În 2006, când PECO se afla în reorganizare, după marea privatizare a PETROM, Albu nu-şi mai găsea rostul în noua formulă de lucrători, mult întinerită. Şi-a făcut milă de el Roman şi l-a adus în Prefectură, ca apoi să regrete amarnic accentul de umanitate ce l-a cuprins. Odată intrat pe poarta Prefecturii, Cezar şi-a tras şi soţia după el. Dar numai soţia…? Nu, a mai adus pe cineva drag lui şi extrem de folositor momentului actual. Vom reveni! (Ioan Rotundu)