De preocupările de modelator în ceramică ale soţilor Maxim nu aveam cunoştinţă, pentru că expoziţiile cu artă artizanală organizate de către Direcţia Judeţeană de Cultură, aduse la cunoştinţa mass mediei, n-au evidenţiat şi acest nume. O vizită o noastră prin Dorohoi ne-a permis să aflăm că în acest municipiu se află un ceramist de renume, cu lucrări căutate şi în străinătate. Ne-am exprimat dorinţa de a fi puşi în legătură cu creatorul, iar dorinţa ne-a fost îndeplinită miercuri, săptămâna aceasta.
Maxim ştia de vizita noastră, aşa că ne-a aşteptat în poartă, ca nu cumva să nu-i observăm gospodăria. Practic, întreaga sa casă este un atelier-expoziţie. Unii modelează ceramica, îi dau formele dorite, iar soţii Maxim o înnobilează cu fel de fel de desene, folosindu-se de vopsele complicate, de la auriu la bronz auriu şi până la roşu aprins sau negru întunecat. Am putut admira o întreagă colecţie de piese, în special copii de vase neolitice pictate după modelele din cultura Cucuteni. Este o interpretare personală a culturii Cucuteni, după cum ne-a precizat artistul. Petru Maxim este absolventul Şcolii de Arte din Botoşani, clasa de desen a profesorului Victor Hremiuc. A urmat şi Şcoala de ceramică Sighişoara, unde s-a familiarizat cu secretele modelării argilei, a îmblânzirii acesteia, pentru a putea primi forma dorită de imaginaţia creatorului. O perioadă a lucrat ca ceramist la Societatea comercială Porţelanul SA Dorohoi, iar după 1990 şi-a luat soarta în propriile mâini. A înfiinţat un atelier de
prelucrare a ceramicii, s-a mai înconjurat de câteva persoane atrase de mirajul unei astfel de meserii, şi s-a pus pe treabă. Câştigul nu-i nici pe departe pe măsura muncii depuse. Nu-l îmbogăţeşte, dar nici sărac nu se consideră. Creaţia sa a fost prezentată, de-a lungul timpului, în diferite târguri şi expoziţii. La Vama, judeţul Suceava, are o proprietate pe care a transformat-o în Casa olarului, adică a amenajat o expoziţie permanentă, Vama fiind un vad bun pentru turiştii străini.
Maxim este membru al Asociaţiei Creatorilor Populari din România, iar la expoziţiile la care a participat, n-a obţinut premii, pentru că nu se acordă aşa ceva. O astfel de expoziţie include creatori din mai multe zone ale ţării, şi a premia o zonă înseamnă a desconsidera o alta, de aceea ni se acordă diplome de participare şi nu de premiere ne-a explicat creatorul de artă ceramică.
În dialogul nostru, Maxim a pomenit şi de sprijinul primit din partea Direcţiei Judeţene de Cultură Botoşani, de la directorul Dana Petrariu, de la dr. în etnografie Angela Olaru, de la referenta Mihalache. Modest, îndrăgostit de ceramică, Maxim simte sufletul argilei modelate, îi înţelege dorinţa şi-i dă forma cuvenită, forme care uimesc privitorul atât prin geometria spaţiului cât şi prin desenele aplicate.
Dorinţa lui Maxim ar fi să poată ajunge să-şi expună creaţia la expoziţii internaţionale de prestigiu. Dar trebuie bani mulţi, iar el nu-şi poate permite încă. Multe din piesele realizate sunt cam scumpe pentru buzunarul românului. În străinătate n-a găsit încă portiţa prin care să intre, dar speră, că şi la artişti speranţa moare ultima. Sperăm ca reportajul de faţă să-l facă pe Maxim mai cunoscut decât a reuşit el să-şi promoveze munca, iar de va fi aşa ne vom bucura alături de el, pentru că-l vom aşeza în galeria botoşănenilor care ne promovează cultura dincolo de graniţele judeţului şi ale ţării, preţuindu-i cum se cuvine munca. (Ioan Rotundu)
