Dacă pe moment preotul a oprit lucrările, a încuiat biserica şi a fugit din faţa presei, ulterior a revenit şi a continuat să şteargă pictura de pe pereţii interiori. A fost anunţată Poliţia care s-a deplasat la faţa locului dar preotul a susţinut că deşi biserica este monument istoric, el are toate avizele necesare, fără însă a le face publice.
Faţă de atitudinea agresivă a preotului a fost înştiinţată Academia Română dar şi academicianul Eugen Simion ca şef al Secţiei de Filologie şi Literatură care cunoaşte din vizitele sale la Ipoteşti cât de valoroasă este pictura din biserică pentru patrimoniul culturii româneşti.
Totodată a fost informată în scris şi Mitropolia Iaşi. Din nou lucrările au fost sistate până la venirea unei comisii din partea Academiei şi a Mitropoliei. Cum am mai arătat, această pictură este unică în România prin faptul că sfinţii au fost pictaţi cu aura neagră în semn de doliu după moartea poetului Mihai Eminescu. Aurele au fost pictate în negru ca cererea istoricului Nicolae Iorga, cel care împreună cu scriitorul Cezar Petrescu a organizat o subscripţie publică şi au strâns bani pentru ridicarea şi pictarea bisericii.
Biserica s-a construit între anii 1929 1939 când a fost sfinţită. Preotul Valentin Tincu susţine că

Preotul Tincu trece peste faptul că această biserică a fost sfinţită, deci s-a considerat la acea vreme că totul este conform canoanelor BOR. Lăcaşul de cult a fost sfinţit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. Cu acest prilej, Nicolae Iorga a plantat un brad argintiu în faţa bisericii.
Mai mult, biserica s-a bucurat la acea vreme şi de binecuvântarea patriarhului Miron Cristea, primul patriarh al BOR dar care n-a mai prins în viaţă ziua de sfinţire pentru că a murit în martie 1939. În schimb, patriarhul Nicodim Munteanu care l-a urmat în fruntea BOR n-a obiectat faţă de modul în care a fost pictată şi sfinţită biserica.
Vine acum un preot dornic de înavuţire şi îşi bate joc de simbolurile culturii româneşti pentru că aurele negre ale sfinţilor nu-l ajută să scoată suficienţi bani de la creştinii satului Ipoteşti. O repictare a bisericii i-ar da prilejul să scoată şi el un ban de pe urma fondurilor alocate şi a banilor din colecte publice că prea de mult timp priveşte cu fiind la colegii săi de sutană care au maşini de lux, apartament la oraş şi chiar o căsuţă de vacanţă la munte.
Preotul paroh Valentin Tincu nu este primul care pângăreşte valorile de patrimoniu ale culturii româneşti, motiv pentru care nu va trebui lăsat nepedepsit. Trebuie spusă stavilă avântului de monopol al preoţilor asupra monumentelor istorice. Şi asta până nu va fi prea târziu şi se va produce ireparabilul!