Abia spre după-amiază, când soarele s-a iţit printre nori cât să-şi râdă de comercianţii care pârpâleau micii şi carnea cauciucată de chimicalele cu care au fost hrănite animalele, privind cu jale la puţinii curioşi care nu se lăsau ademeniţi de vreun miros apetisant ca să scoată bănuţul din buzunar.
Mesele berarilor stăteau goale iar berarii cu fundul pe butoiaşele de aluminiu care se încăpăţinau să rămână pline cu poşirca numită Timişoreana. Nu agreez deloc berea Timişoreana pentru că sticla poartă o etichetă albastră care-mi aminteşte de sticlele cu spirt sanitar de vremurile comunismului. Dar. cum berarii Timişorenei au obţinut exclusivitate, şi-au aşezat corturile pe bulevard şi pietonal.
Joi seară, prima zi a festivalului, vânzările au fost catastrofale. Botoşănenii nu s-au înghesuit nici la mici şi nici la bere. Mesele au stat mai mult goale iar micii vraf pe grătar. Apropo, micul se consumă imediat ce a fost luat de pe grătar şi mai conţine în el zeama care-i dă gust şi savoare. Pârliţi şi aşezaţi la cald pe grătar, micii se usucă, devin iască şi nu mai au nici un gust.
Nici aşa nu au gust, pentru că sunt preparaţi din carne de proastă calitate obţinută de la animale crescute cu hormoni şi substanţe chimice. Unde s-a mai pomenit să treci pe lângă grătarul cu micii puşi la fript şi să nu-ţi strâmbe nasul?!
Înainte de venirea comuniştilor, în timpul lor, micul era răsfăţatul celor ieşiţi la o bere la grădina de vară, la cumpărături prin pieţe, târguri şi oboare. Acum micul n-are miros, n-are gust iar muştarul nu-i decât făină, colorant alimentar şi vin oţetit, adică fără hrean şi fără boabele de muştar de unde i se trage şi numele. Am mai remarcat lipsa micilor meşteşugari, a comercianţilor de obiecte de artizanat. Doar un comerciant de odoare bisericeşti şi obiecte de anticariat pe pietonal şi o ţigancă cu gablonzuri pe bulevard.
Aseară am trecut din nou prin zonă, în jurul orei 21.00. Pietonalul goluţ binişor, pe scenă un grup de actori ţipau unii la alţii fără a se înţelege ceva iar din când în când râsete pe seama gesturilor lor. Ceva aglomeraţie la un stand cu mici, loc unde pensionarii îşi valorificau preţiosul cupon dăruit de primarul Portariuc. În rest, berăriile aproape goale. Mai era ceva aglomeraţie în zona de lângă scena de pe bulevard, dar la primul stand.
De pe scena amenajată cânta, chipurile, o anume Pintrijel. Sonorizarea proastă, aşa că vocea ei primea nuanţe dogite sau acute stridente. Oare nu avem în tot Botoşaniul un posesor de staţie audio şi un sunetist care să nu-şi mai bată joc de public? Cred că avem, dar meseriaşii n-au deschisă uşa primăriei. O au privilegiaţii amatori!
Vineri dimineaţă, în jurul oreo 10.00 încă se mai făcea curat de către angajaţii Urban Serv. Ce-o fi făcând astă noapte? Aseară pietonalul era plin din nou de bucăţi de poliester expandat, cartoane de la mici şi alte resturi de ambalaj. Semn că nivelul nostrru de civilizaţie nu s-a molipsit de loa cel european, a rămas tot la nivelul mujicilor ruşi.
Prost a debutat şi pentru mine. Ţiganii, amestecaţi strategic printre cetăţeni, au reuşit să mă lase fără aparatul foto. N-am simţit când mkji l-au subtilizat din buzunarul de la giacă. Aveam pe card fotografii din Munţii Apuseni. Dacă aş ti că au privit la ele, m-aş putea lăuda şi eu că am contribuit la integrarea socială a etniei ţiganilor. Dacă ţiganii botoşăneni ar fi avut un rege sau un împărat al lor m-aş fi plâns majestăţii lor. În lipsa încoronaţilor nu-mi rămâne decât să-mi cumpăr alt aparat.
Una peste alta, festivalul din acest an a debutat prost şi continuă la fel. Vom vedea ce se va întâmpla azi şi duminică.
Ioan Rotundu
