Acum, când se schimbă anul,
Daţi-vă lângă „Jurnalul”,
S-auziţi o urătură,
Urată cu’o-ntreagă gură,
Urătură de noroc,
Urată numai cu foc,
Urătură de mult bine
Pentru voi şi pentru’oricine.
Sunaţi, măi, din zurgălăi
Şi strigaţi în cor: hăi, hăi!
Să vă intre în urechi
Că ne pleacă Anul Vechi
, Pentru unii, cu bilanţ,
Pentru alţii, făr’un şfanţ,
Pentru unii, fericit,
Pentru alţii, nimerit,
Pentru unii, cu folos,
Pentru alţii, cu ponos.
Dă-i, frate, din zurgălăi
Şi, voi toţi, din piept: hăi, hăi!
Pe la noi, prin Botoşani,
Printre sălcii şi castani,
Au mai fost ceva gunoaie,
Neaduse doar de ploaie,
ploaie, Au mai fost edili, se ştie,
Cu dureri în pălărie,
Ce, de lumea i-a votat,
Tot s-au făcut de rahat.
Să-i trezim cu zurgălăi
Şi cu chior şi: hăi, hăi!
A curs val de reclamaţii
De la spaţii, licitaţii…
Câinii-au atacat în haită,
De-a comentat urbea toată
Şi, la noi, precum la noi,
Iar sămânţă de război
Cu cei de la loc călduţ…
Iute-ţi vine să-i… insulţi.
Tare, bre, din zurgălăii
Şi, tot tare, cu: hăi, hăi!
Au fost tâlhării, violuri,
Cu alţi inşi, cu alte roluri,
Festivaluri, cât încap,
Punând de dureri de cap,
Şi mizerii grase-n urmă,
De zici
c-a trecut o turmă, Una necivilizată,
De a leşinat o fată.
Nu v-opriţi din zurgălăi
Şi, urlaţi cu foc: hăi, hăi!
Zgomot mare-n discoteci,
Frecventate de zevzeci,
De-a rămas poporul surd,
Fiind nevoie şi de SMURD,
De şi-a rupt câte-un picior,
De te miri-ce şchiop popor!
Cum sunt străzi întunecoase,
Mulţi abia de mai au oase!
Înc’odat’din zurgălăi
Şi, vânjos, cu toţi: hăi, hăi!
Dac’o ţinem p’aia dreaptă,
Revelionul ne aşteaptă,
Anul Nou şi-o nouă viaţă
C-un „Jurnal de dimineaţă”;
Pleac’un an şi vine’un an,
Suflet de botoşănean,
Meriţi pe îndestulate
Un AN NOU, cu sănătate!
Hăi, hăi!
(Ionel Bejenaru)
