Adevăraţii vinovaţi nu răspund pentru faptele lor

Nici în acest an învăţământul românesc nu va avea o soartă mai uşoară faţă de anii anteriori. Însă culmea ironiei vine de la faptul că primul ministru este de formaţie cadru didactic, şi încă unul de rang universitar, ceea cer ar fi trebuit să fie un avantaj pentru sistemul educaţional. Un profesor universitar are expertiza necesară să facă diferenţa importanţei sociale a învăţământului faţă de celelalte sectoare de activitate. Din păcate, în cazul lui Boc avem excepţia, acea excepţie negativă pe care înţelepciunea populară a sintetizat-o în zicala „nu este pădure verde fără uscături”. Boc este uscătura învăţământului românesc, un sistem educaţional care şi în cele mai grele momente ale existenţei sale a demonstrat lumii, prin participanţii la olimpiadele internaţionale, că în România se învaţă carte.
Guvernul Boc este un guvern criminal, la propriu şi la figurat. La propriu, pentru că prin subvenţionarea sistemului sanitar omoară pacienţi care ar mai putea trăi. La figurat, pentru c㠄omoară cariere”. Prin subvenţionarea învăţământului, blochează accesul copiilor la a-şi realiza în viaţă o carieră profesională respectabilă, pentru că elevi excepţionali la învăţătură nu pot accede la liceu şi facultate, lipsindu-le mijloacele financiare. Iar statul nu-i mai sprijină, cum nu-i mai recompensează la nivelul muncii depuse nici pe profesori.
Învăţământul românesc este dominat de un haos generat de orgoliile politicienilor. Fiecare ministru numit în fruntea ministerului Educaţiei a dorit să-şi lege numele de reforma sistemului, dar n-a făcut prin deciziile sale decât să agraveze problemele cu care se confruntă sistemul. Politicul a spurcat şi ce aveam noi mai sfânt: educaţia.
Începând de la nivel de guvern şi până la cel mai neisprăvit şi netrebnic preşedinte de partid de filială judeţeană, toată lumea numeşte şefi la învăţământ. Iar numirea se face pe bază de amiciţie politică, de bază de cumetrie şi nu pe bază de competenţe. Nişte nulităţi profesionale, fără o pregătire solidă în domeniu, fără a-şi fi demonstrat vreodată capacităţile de dascăl devotat profesiei, ajung să fie numite inspectori, inspectori şefi sau directori de şcoli, dând ordine idiote adevăraţilor învăţători şi profesori, celor care-şi respectă statutul de dascăl.
Avem un exemplu edificator la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani. Numirea ca inspector şef a Adei Macovei s-a făcut cu încălcarea legii, aceasta neîndeplinind condiţiile profesionale de a ocupa un astfel de post. Dar pentru că se află în cârdăşie politică, unii o numesc cârdăşie sexuală, cu deputatul Cătălin Buhăianu, această nulitate profesională a ajuns şefă, spre ruşinea judeţului.
Nici cei din PDL nu privesc cu ochi buni numirea Adei Macovei şefă la IŞJ Botoşani, dar, culmea, toţi acceptă cu supuşenie ordinile politice ale lui Buhăianu. Eu îl găsesc vinovat pe preşedintele Cătălin Flutur. El este cel care ar trebui să asculte vocile din partid care cer înlocuirea Adei Macovei, pentru a salva imaginea PDL-ului. Numai că Flutur oscilează între presiunile lui Buhăianu şi cerinţele legitime ale membrilor de marcă din partid. Cu cât întârzie mai mult schimbarea acesteia, cu atât prejudiciul de imagine pentru PDL este mai mare.
În orice ţară în care normalitatea se află în drepturile ei, guvernul apără sistemul de sănătate, educaţional şi cultural, indiferent de situaţia economică prin care trece ţara. Sănătatea este grija guvernului faţă de contribuabili iar educaţia şi cultura constituie cartea de vizită a acelui popor prin care îşi atrage respectul internaţional.
Din 1990 încoace, în România, politicienii şi-au bătut joc de aceste sectoare sociale definitorii şi pentru poporul român. Iar lipsa lor de responsabilitate n-a fost niciodată sancţionată de popor. Dacă nu juridic, măcar moral să se fi întâmplat. Iată de ce politicienii continuă să-şi bată joc valorile poporului român. Ei ştiu că nu v or răspunde pentru faptele lor pentru că nu are cine să-i tragă la răspundere. Părerea mea!