Evenimentul s-a consumat la Castelul Corvinilor, organizatorii, lojile de la Orientul Valea Hunedoarei, asigurând participanţilor o primire ca în vremurile voievodului Iancu de Hunedoara. Ne-au întâmpinat castelani cu pâine şi sare, iar în interiorul castelului ne-au primit cavaleri şi domniţe îmbrăcaţi în veşminte medievale specifice zonei. Un program de muzică medievală, cu tulnicari, flautişti, cimpoieri ne-a încântat sufletul şi ne-a transpus în atmosfera medievală a castelului.
Vizitatorii au avut acces în castel pe tot timpul prezenţei noastre acolo, stârnindu-le curiozitatea. Nu-i de ici de acolo să intri într-un castel medieval şi să întâlneşti 250 de oameni îmbrăcaţi în costum negru, cămaşă albă şi la gât cu papion sau cravată neagre. Un grup de turişti spanioli, pensionari probabil, ne-au privit cu mult interes şi au participat la spectacolul dedicat nouă, fiind profund impresionaţi şi emoţionaţi. De la ghid am aflat că spaniolii ne-au numit „oamenii în negru”.
Mult a impresionat asistenţa cele trei legende ale castelului. Legenda care a dat numele castelului de „Castelul Corvinilor” este extrem de frumoasă şi ne-a fost povestită pe fondul muzicii medievale. Pe la 1500, un rege al Ungariei a ajuns prin părţile Ţării Haţegului. Aici s-a îndrăgostit de o fată extrem de frumoasă, pe numele de Elisabeta. Rodul dragostei lor a fost un fecior voinic şi ascuţit la minte. La despărţire, regele i-a dat fetei un inel de aur, ca semn de recunoaştere a feciorului atunci când va creşte mare şi va ajunge la curtea sa din Buda. Legenda spune că, fiind încă tânăr, Iancu stătea în grădina casei şi admira inelul, poate cu gândul la tatăl său regele. Un corb, trecând pe deasupra, a fost atras de strălucirea inelului. A coborât în picaj şi l-a luat în cioc. Mai iute s-a mişcat braţul lui Iancu, care l-a săgetat şi şi-a recuperat inelul atât de preţios. Când tatăl său, regele, a aflat povestea, l-a numit pe Iancu Corvin iar castelul ridicat Castelul Corvinilor.
O
O altă legendă frumoasă, povestită tot pe ritmuri de muzică medievală a fost cea a fântânii din castel. Trei prizonieri turc i au promit promisiunea că dacă sapă în stânca pe care a fost ridicat castelul şi găsesc apă, vor fi liberi să plece oriunde vor. 15 asni au săpat turcii până au dat de apă. Dar cei din castel, în loc să-i elibereze, i-au decapitat. Un turc a apucat să schie pe ghizdeaua de piatră a fântâni:
După spectacol a urmat ţinuta rituală masonică desfăşurată în Sala Dietei, o sală încărcată de evenimente istorice ce s-au consumat acum 450 – 500 de ani Rând pe rând, marii demnitari şi ofiţeri ai Marii Joje Naţionale din România au fost primiţi în templu conform ritualului. Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici, şi el membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a onorat cu prezenţa sa simpozionul şi ţinuta rituală.
Agapa frăţească a fost organizată la cochetul Restaurant Stadion din Hunedoara, unde s-a desfăşurat şi un extraordinar spectacol de dans şi muzică hunedorene. Pe la ora două din noaptea de vineri spre sâmbătă, o coloană de maşini s-a deplasat în Munţii Poiana Ruscăi. Sub clar de lună şi clipitul stelelor s-a desfăşurat o slujbă de sfinţire. Patru masoni hunedoreni au pus mână de la mână şi au comandat în Maramureş o impozantă cruce din lemn pe care au amplasat-o pe un vârf de munte la vreo 7 km de oraşul Hunedoara. Ziua, crucea este vizibilă de la mare distanţă. Un preot mason de la un Orient din Moldova a oficiat slujba de sfinţire. A fost ceva extraordinar să vezi un grup de oameni îmbrăcaţi în negru, strânşi grupat în jurul crucii, care ascultau slujba de sfinţire ce răsuna în liniştea nopţii, amplificată de ecoul munţilor.
Ziua de sâmbătă a fost dedicată prezentării de referate ştiinţifice cu tema simpozionului iar masa de prânz s-a servit la restaurantul cochetului Hotel Rusca. A fost o întâlnire de o înaltă ţinută intelectuală şi spirituală greu de uitat.
La finalul întâlnirii, în curtea Castelului Corvinilor, toţi masonii, în ţinută rituală, s-au pozat spre amintire dar mai ales pentru ca evenimentul să rămână în memoria timpului.
Ioan Rotundu
\
solicită un român de pretutindeni
