Originea lui Iorga este una nebuloasă iar el n-o clarifică în autobiografia sa. Ba că s-ar trage dintr-o familie de aromâni stabilită în târgul Botoşanilor, ba dintr-o familie de mijlocaşi moldoveni. Însă nimeni nu-i poate contesta originea sa de botoşănean get-beget care a dus faima oraşului nostru în întreaga lume.
Vanitos de mic copil, ca elev, Iorga n-a excelat, fiind cu învăţătura undeva pe la mijlocul clasei. Capacitatea sa de a memora cu o uşurinţă inexplicabilă avea să explodeze în timpul liceului pe care l-a urmat la Iaşi şi mai ales avea să-şi uimească profesorii universitari pentru că el a absolvit Universitatea din Iaşi într-un singur an (1889) cu diploma magna cum laude.
Şi-a continuat studiile universitare la Paris, Berlin şi Leipzig, la vârsta de 23 de ani obţinând doctoratul. Iorga vorbea fluent limba franceză, engleză şi germană dar şi alte limbi de care s-a folosit în studiile sale istorice. Învăţa o limbă străină cu mare uşurinţă, spre uimirea celor cu care intra în contact.
Opera sa ştiinţifică este colosală şi cuprinde 1003 volume, 12755 articole şi studii şi 4963 recenzii, la care musai trebuie să adăugăm cele 10 volume ale Istoriei României.
Vanitos, conştient de capacităţile sale intelectuale, Iorga şi-a pus amprenta asupra mai multor domenii de activitate precum cea de istoric ce l-a consacrat în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor şi filozof al istoriei. Marele critic literar George Călinescu l-a comparat pe Nicolae Iorga ca fiind pentru literatura română ceea ce este Voltaire pentru cea franceză, adică un reformator de o profunzime inegalabilă.
Interesată este şi evoluţia sa ca om politic. A intrat la facultate ca susţinător al marxismului şi a absolvit-o ca politician de centru-dreapta. Duşman înverşunat al liberalilor, Iorga a fost mereu prezent în politicile naţionaliste şi democratice, înfiinţând chiar şi propriul partid sub denumirea de Partidul Naţionalist Democrat. Pe rând, a fost preşedintele Senatului, a Camerei Deputaţilor şi prim-ministru o perioadă scurtă de timp, fiind mereu în conflict cu marii oameni politici, inclusiv cu marele diplomat Nicolae Titulescu, dar bun amic cu regele Carol al II-lea care devenise autoritar şi dizolvase toate partidele.
Cu CCorneliu Zelea Codreanu, fondatorul Gărzii de Fier, o mişcare legionară de extremă dreapta, a avut un conflict personal. Numai că vanitos cum era, Iorga i-a intentat lui Codreanu un proces în urma căruia, cu intervenţia lui Carol al II-lea, judecătorii l-au condamnat pe Codreanu la 10 ani temniţă grea. Degeaba şi-a retras Iorga plângerea, Codreanu a rămas condamnat şi avea să fie asasinat în detenţie.
Asasinarea lui Codreanu a stârnit furia legionarilor care au decis să-l asasineze pe Iorga. Deşi ştia de intenţia legionarilor însuşi regele Carol al II-lea care s-a oferit să-i asigure gardă personală, Iorga a refuzat. Un comandă legionar avea să-l asasineze la vârsta de 69 de ani. Asasinarea lui Iorga a făcut înconjurul lumii iar 47 de universităţi, cele mai prestigioase din lume, au arborat steagul în bernă ca semn de respect pentru uriaşa sa personalitate.
Din păcate, anii au trecut iar gloria lui Iorga în loc să fie promovată ca un uriaş brand al judeţului Botoşani, s-a diminuat îngrijorător, noile generaţii abia dacă au auzit de el, dar să mai şi cunoască câte ceva din uriaşa sa operă ştiinţifică.
Şefii judeţului nostru, ai municipiului Botoşani, n-au avut niciodată pe agenda lor de lucru ca prioritate promovarea valorilor umane ale judeţului în plan naţional şi în lume, nici măcar acasă la ele.
Singura personalitate luată în seamă este cea a lui Mihai Eminescu prin acordarea anuală a unui premiu naţional, dar meritul este al poetului şi prozatorului Gelu Dorian şi nu al conducătorilor judeţului şi municipiului Botoşani.
Compozitorul George Enescu, marii pictori Ştefan Luchian, .Piliuţă, Achiţenie, Băncilă au fost daţi uitării chiar la ei acasă. Câţi dintre cei care conduc judeţul şi municipiul Botoşani mai ştiu cine au fost naturaliştii Grigore Antipa, Dimitrie Brândză. Petre Suşter, matematicienii Octav Onicescu, Dimitrie Pompeiu, toţi savanţi de talie mondială, toţi academicieni care au creat opere ştiinţifice ce-au uimit lumea întreagă.
Dar ce poţi cere de la socialista Doina Federovici, acum cocoţară preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, stăpână şi peste valorile culturii noastre, stăpână peste memoria acestor uriaşi slujitori ai ştiinţei şi artelor pe care în loc să cinstească o necinsteşte.
Ce poţi cere de la primarul Cosmin Andrei, un socialist îndoctrinat care, după modelul tinereţii lui Lenin, demolează în loc să construiască valori materiale şi spirituale.
Am spus-o mereu şi o voi repeta: judeţul Botoşani are un tezaur spiritual fără pereche în România. Numai că acest tezaur, în loc să fie scos la lumina rampei naţionale şi în lume, este lăsat să ruginească.
Din când în când câte un intelectual ce se simte responsabil să-şi respecte înaintaşii organizează câte o dezbatere publică cu o participare modestă şi fără ecou în presa locală.
Cu atâtea personalităţi uriaşe, dacă le-am omagia, oraşul nostru ar fi mereu plin de străinii invitaţi la festivitate, am crea pelerinaj cultural şi am câştiga enorm financiar. Pentru aşa ceva trebuie cap de manager profesionist şi nu de politician analfabet funcţional cocoţat prin mijloace de fraudă morală în funcţii înalte pentru ca, la rândul lor, să împartă sinecure membrilor din partidul din care provine şi el.
Ioan Mamaische
