Aşa cum am promis, astăzi continuăm seria dezvăluirilor legate de pecinginea dictatorială statornicită în învăţământul local. Zornăitul pervers al afacerilor concepute pe seama ghiozdanelor a devenit în timp un hobby didactic. Sume imense, colectate sub diverse pretexte şi sub paravane manageriale, au burduşit buzunarele unor potentaţi ai sistemului educaţional. Semnalul de alarmă a fost tras de nenumărate ori. De multe ori masca nevinovăţiei, modelată în atelierele IŞJ, a reuşit să-i bage în ceaţă pe elevi şi părinţi. Uneori, aceştia au fost chiar convinşi că fără subvenţiile părinţilor învăţământul ar fi asanat. Speriaţi de imaginea unei iluzorii morţi clinice a învăţământului, părinţii au închis ochii, au oftat şi au băgat mâna adânc în buzunar pentru a-şi vedea odraslele oameni învăţaţi. De data aceasta, sub semnăturile a 97 de elevi şi părinţi, prezentăm abuzurile financiare săvârşite la Şcoala („Elena Rareş”) din Botoşani. Meritul acestor „minuni” este trecut în contul actualului director Artemiza Dragomir şi a fostului director Daniela Biolan, actualmente inspector şcolar. Se prea poate ca dintre toate cele aduse la cunoştinţa noastră, cea mai gravă abatere să fie cea a încălcării legii de căpătâi a naţiunii, Constituţia. Prevederea privind gratuitatea învăţământului se pare că lipseşte din exemplarul Constituţiei la Şcoala 8. Încă din 1998, părinţii bobocilor au fost obligaţi la plata unei taxe de înscriere jalonată între 50.000 lei şi 100.000 lei. Ba chiar şi transferul copiilor de la altă şcoală la Şcoala 8 presupunea plata unei taxe. Banii au fost încasaţi prin secretariatul şcolii, pe un caiet, fără a se elibera chitanţe şi fără a fi contabilizaţi. Normele metodologice ale MEdC din 7 iunie 2001 prevăd la articolul 20, alineatul 2, că operaţiunile de încasări se efectuează numai pe bază de documente legale, consemnate cronologic în Registrul jurnal de casă. Hotărârea de Guvern prin care se acordau gratuit rechizite şcolare elevilor săraci din clasa I a fost şi ea încălcată. Secretariatul şcolii avea dispoziţie să nu primească dosarele de la părinţii elevilor dacă nu achitau taxa impusă. Neînsuşirea condiţionării ducea la neacordarea rechizitelor şcolare. La sesizarea acestor aspecte, IŞJ, într-un Raport de anchetă, a scăldat-o spunând că „nu se confirmă obligativitatea părinţilor de a plăti taxa de înscriere pentru clasa I”. Şi aveau dreptate, pentru că „obligativitatea părinţilor”, în accepţia IŞJ, nu este totuna cu obligarea de către conducerea şcolii. Adică, părinţii nu au obligaţia de a plăti ceea ce li se cere, dar, totuşi, sunt obligaţi. Regulamentul învăţământului preuniversitar (art. 154 şi 160) şi Normele metodologice din iunie 2001 (art. 20, alin. 2 şi 4) au fost şi ele terfelite. Elevii claselor a VIII au fost obligaţi să contribuie cu sume între 30.000 lei şi 100.000 lei ca fond de protocol pentru examenul de capacitate. În acest sens, diriginţii au dat declaraţii Comisiei de anchetă a IŞJ şi, bineînţeles, „nu s-a confirmat” situaţia sesizată. Timp de mai mulţi ani elevii au fost obligaţi să contribuie cu sume între 75.000 lei şi 250.000 lei pentru a participa la cercurile de informatică ale şcolii. În acest fel, sute de milioane de lei au fost strânse de către conducătorii de cerc şi predaţi conducerii şcolii. În pofida sumelor încasate, elevii lucrau pe calculatoare vechi, care se defectau mereu. În raportul de anchetă, IŞJ afirmă că „banii au fost strânşi la solicitarea părinţilor şi elevilor şi au fost gestionaţi direct de aceştia”. Declaraţiile elevilor din clasele a VII-a şi a VIII-a spun cu totul altceva. „Noi, elevii clasei a VII-a A, am adus la şcoală bani pentru cercul de informatică, pe care i-am predat doamnei Funduianu şi domnului Şchiopu, pentru mobilierul din sala de clase pe care i-am predat domnului diriginte, pentru fondul comitetului de părinţi pe şcoală şi câte 5.000 de lei pentru centrala termică a şcolii, bani pe care i-am predat tot dirigintelui” , este o declaraţie semnată de 27 de elevi. „Am adus la şcoală bani pentru cercul de informatică în clasa a IV-a şi a V-a, pe care i-am dat doamnei profesoare Monica Ojog şi doamnei Funduianu. La înscrierea în clasa I, părinţii noştri au predat la secretariatul şcolii câte 100.000 lei” , este altă declaraţie semnată de 17 elevi ai clasei a VIII-a F, anul trecut. Banii pentru fondul Comitetului de părinţi pe şcoală au fost strânşi, până în 2003, pe un caiet personal al directoarei. Suma stabilită de conducerea şcolii a fost de 40.000 lei în anul 2000, de la 2300 de elevi. În 2001, de la 2000 de elevi s-au strâns câte 50.000 lei, în 2002, de la 1745 de elevi, câte 80.000 lei. Cea mai mare taxă a fost de 100.000 lei, colectată în anii 2003 de la 1600 elevi şi, în 2004, de la 1400 elevi. Cadrele didactice erau obligate să strângă bani de la elevi, altfel nu aveau nici o şansă la acordarea salarului de merit. În acordarea acestuia, directoarele au introdus un criteriu ilegal. Elevii au mai fost obligaţi să contribuie cu sume de până la 500.000 lei pentru dotarea sălilor de clasă cu mobilier. Şi aceasta în ciuda faptului că şcoala primise bănci noi, care apoi au fost scoase pe holuri. Banii au fost strânşi de către diriginţi şi profesori şi predaţi conducerii şcolii. Conducerea a tratat cu o singură firmă (Emax Impex SRL) fără a solicita cel puţin trei oferte. În viziunea IŞJ, această activitate s-a făcut tot la „iniţiativa părinţilor care au făcut donaţiile”. Veridicitatea acestor afirmaţii poate fi probată şi prin chitanţele fiscale 29007858/24.01.2003, 2907267/27.02.2003, 2907866/27.02.2003, 2907889/28.03.2003, semnate de către administratorul şcolii. Elevii altei clase au fost obligaţi de către Artemiza Dragomir, pe atunci director adjunct, să contribuie cu suma de 350.000 lei pentru înlocuirea unei perdele de pe holul şcolii. Perdeaua nu a mai fost cumpărată până la finele anului. „Noi, elevii clasei a VIII-a B, declarăm că am fost obligaţi de doamna directoare Dragomir să strângem şi să predăm suma de 350.000 lei pentru înlocuirea perdelei de pe hol. Suma a fost predată doamnei directoare de către Anca Puşcaşu fără a ni se da vreo chitanţă. Perdeaua de pe hol n-a fost înlocuită, motiv pentru care solicităm restituirea banilor” , se arată în declaraţia semnată de 26 de elevi. În 2001, s-a colectat de la elevi suma de 10 milioane lei, sub pretextul finalizării lucrărilor la centrala termică a şcolii, deşi lucrarea a fost achitată integral de către Consiliul Local. Până la urmă, s-a găsit şi o justificare a sumei încasate. S-a spus că 7 milioane lei au fost necesari protocolului de inaugurare a centralei, la care au participat doar directoarele Dragomir şi Biolan, dar şi contabilul primăriei. Cu diferenţa de 3 milioane lei s-a spus că s-a finanţat revista şcolii, deşi redactorul acesteia, profesorul Alexandru Funduianu, a susţinut că nu a primit nici un leu. „Suma a fost strânsă de Comitetul cetăţenesc de părinţi pentru darea în folosinţă a centralei termice” , a fost tradiţionala de acum placă pusă de către IŞJ. 320 de elevi ai claselor a VIII-a au fost obligaţi să plătească pentru certificatele şi foile matricole 35.000 lei în loc de 22.500 lei, cum prevăd anumite norme în domeniu. Elevii au fost ameninţaţi că nu li se vizează cererile de alocaţie dacă nu aduc această sumă. În 2003, de la toţi elevii şcolii s-au strâns câte 25.000 lei pentru ecusoane care în librării costau 3.000 lei. Şi în acest caz, conducerea şcolii a tratat tot cu o singură societate, RIA SRL. Profesorii au şi o bănuială asupra preferinţei. Se crede că patronul societăţii menţionate ar fi rudă cu învăţătoarea Dana Rotaru de la Şcoala 8. Banii s-au încasat de la 1745 de elevi, dar factura fiscală 6752551 consemnează doar banii încasaţi de la 1500 de elevi. În felul acesta nu se justifică o diferenţă de 6.125.000 lei. Şi lista abuzurilor ar putea continua. Este drept că situaţia prezentată, dar cu alte cifre şi nume, este valabilă şi la nivel naţional. Cu toate acestea, poziţia MEdC a fost cât se poate de clară. Prin adresa 11623 din 9 iunie 2005, ministrul Mircea Miclea condamna aceste practici şi avertiza directorii de şcoli că nu va tolera perpetuarea mârşavelor metode. „Tradiţia fondurilor pentru protocol sau pentru cadouri este imorală, ilegală şi aduce prejudicii grave şcolii româneşti. Nu vom tolera sub nici un pretext strângerea de bani de la elevi, sau de la părinţii acestora. Dacă vom constata astfel de cazuri vom merge până la destituirea celor care se vor dovedi vinovaţi. Orice iniţiativă a comitetelor de părinţi de a strânge fonduri pentru protocol sau cadouri trebuie respinsă, în caz contrar vom considera că s-a derulat cu complicitatea dumneavoastră” , au sunat cuvintele ministrului către inspectorii generali şcolari la data de 30 mai anul trecut. De ce nu s-a întâmplat aşa, dar mai ales cine de la centru închide ochii la abuzurile celor de la Botoşani, vom putea face referiri cât de curând, prilej cu care vom prezenta şi răspunsurile scrise ale generalului Negrescu la toate aceste acuzaţii. (Marian MOROŞAN)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
