Deconspirarea lui Darie
Mihai Darie, după absolvirea şcolii de ofiţeri de securitate, a lucrat o perioadă la Direcţia a III-a Contrainformaţii, după care a ajuns ofiţer de securitate la Spitalul Fundeni. În această calitate a desfăşurat mai multe anchete, inclusiv asupra medicilor angajaţi în unitatea spitalicească. După 1990, ca mulţi ofiţeri de securitate, Mihai Darie s-a oploşit în Partidul Democrat, unde a devenit omul de casă şi de bază al preşedintelui de atunci Petre Roman. Ca membri al PD, a fost propulsat rapid în funcţii de conducere, după 1996 deţinând funcţia de secretar executiv.
În această calitate l-a însoţit pe Petre Roman la Palatul Cotroceni, la o întâlnire cu preşedintele Emil Constantinescu. Aşa a fost văzut la televizor de către Daniela Filipescu, fost medic la Spitalul Fundeni, care l-a recunoscut ca fiind fostul său anchetator. Soţul Danielei, Radu Filipescu, a fost un dizident comunist anchetat şi condamnat de către fosta Securitate. Iată ce şi-a amintit acesta, după ce soţia sa l-a descoperit pe Darie în delegaţia primită de preşedintele Emil Constantinescu la Cotroceni: „Era, cred, perioada în care eu eram închis, iar Darie a chemat-o pe soţia mea la un interogatoriu a Direcţiei de Urmăriri Penale din Rahova. Se purtase civilizat, dar oricum ni s-a părut prea mult ca un fost ofiţer de Securitate să ocupe funcţii politice de vârf”.
Între timp, Băsescu i-a tras lui Roman, de sub fund, scaunul de preşedinte al PD, aşezându-se el. Darie a făcut mişcarea rapidă de a se alătura noului şef de partid, Traian Băsescu. Iar ca o recompensă pentru credinţa sa, preşedintele Băsescu a declarat despre Darie că a fost „un securist de bine”.
Tot aşa avea să constate şi Gheorghe Onişoru, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS, căruia Mihai Darie i s-a adresat pentru a i se recunoaşte faptul că în cariera sa de ofiţer de securitate el n-a făcut poliţie politică. Membrii CNSAS au votat în mod egal, jumătate că Darie a făcut poliţie politică iar cealaltă jumătate că n-a făcut. Preşedintele Gheorghe Onişoru, a cărui vot urma să hotărască trecutul lui Darie, a votat cum că acesta n-a făcut poliţie politică. Curăţat chiar de către cei puşi să-i desconspire trecutul, Mihai Darie a prins şi mai mult curaj în a se implica politic.
Un securist de bine, dar fără minte
În 2003 Mihai Darie a trecut în PSD, părăsind PD-ul şi pe preşedintele Traian Băsescu. În PSD s-a bucurat de „stima şi preţuirea” lui Ion Iliescu, care, ca şi Băsescu, l-a perceput pe Darie ca „un fost securist de treabă”. Aşa l-a perceput şi Adrian Năstase, care l-a luat în preajma sa, pentru a-i folosi cunoştinţele şi experienţa dobândite în munca informativă. Să mai avem în vedere că Darie, cât a fost pe coamă de val în PD, a mai deţinut funcţia de director al Prefecturii Bucureşti (1997 – 2000), apoi vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională, funcţii de pe urma cărora şi-a făcut noi relaţii şi şi-a rotunjit substanţial averea personală.
Înainte de a pleca din PD, Darie i-a reproşat lui Băsescu că a centralizat puterea în partid, spunând că acesta ia hotărârile de partid „într-un bideu, cu un grup restrâns de prieteni”. În replică, Băsescu a declarat că demisia lui Darie din PD nu este „o pierdere” pentru partid, după care a oferit presei o explicaţie mai amplă: „Subiectul Mihai Darie nu este semnificativ pentru mine şi pentru Biroul Permanent Naţional. Pentru noi, Mihai Darie nu este o pierdere.” În ce priveşte declaraţia lui Darie despre Băsescu, acesta din urmă şi-a exprimat convingerea că „Mihai Darie nu are atâta minte ca să spună lucrurile acelea. Ori l-ea citit de multe ori azi-noapte, ori le-a citit acum.” (Va urma)
Ioan Rotundu
