Gogoloaie care sluţesc frumuseţea Botoşanilor

Cu mult simţ civic, dar şi din dorinţa ca frumuseţea Botoşanilor, numit odinioară „Oraşul Grădină”, să nu fie sluţită, mulţi cetăţeni ai urbei au intrat pe site-ul Publicaţiilor Jurnalul Online şi au reclamat înmulţirea monstruozităţilor arhitecturale ce uimesc şi crucesc totodată pe străinii care ne calcă pragul. Pornind de la aceste reclamaţii, dar şi determinaţi de o anumită pasivitate şi indiferenţă a administraţiei publice locale, ne-am propus să abordăm această sensibilă problemă de estetică urbană, în speranţa că semnalul nostru de alarmă va dezmorţi minţile celor care ar fi trebuit să stopeze fenomenul încă din faşă.
Problema construcţiilor pe la colţul parterului de bloc, pe la geamurile apartamentelor de la parter, închiderii balcoanelor de la parter cu extindere de spaţiu pe terenul aflat în folosinţă comună sau cu regim public a apărut sub mandatul primarului Ioan Cojocariu. Dumnezeu să-i ierte păcatele, dar, ca o culme a ironiei, el care a fost schimbat din funcţia de primar de către comunişti tocmai pentru că a încercat să dea o notă de eleganţă arhitecturală Botoşanilor, el a fost cel care, în democraţie, a căzut în extrema cealaltă. Să mai consemnăm faptul că în perioada 1996 – 2000, cât Cujocariu a fost primarul Botoşanilor, viceprimarul care s-a ocupat de problemele de urbanism a fost Romulus Eram, cel care, din 2004, a revenit pe aceeaşi funcţie, graţie votului consilierilor aleşi.
Aşa cum am precizat, sub mandatul lui Cujocariu şi Eram, prima construcţie lipită de baza blocului, cu intrare pe terenul public şi acoperirea cu beton a spaţiului verde, după care acum tânjim atât de mult, a fost pizzeria DOVA (foto 1), local aparţinând societăţii de construcţii DOC&DOVA, asociaţi fiind inginerii Olaru, Cucu şi Daniliuc. Odată cutia Pandorei deschisă, acestei pizzerii i-au urmat alte construcţii. În 2000, botoşănenii, dezamăgiţi de modul în care vreme de patru ani Cojocaru a condus oraşul, dar mai ales neputinţei sale de a rezolva problemele Termicii pe timp de iarnă, l-au ales primar pe Florin Egner. Sub Egner, gogoloaiele s-au înmulţit precum ciupercile după ploaie. Unii, mai „descurcăreţi” precum „moş Ion” de pe Calea Naţională, vizavi de OTP Banc, pentru a putea obţine autorizaţia de construcţie, nu s-a sfiit să falsifice semnăturile locatarilor de pe scara blocului.
A fost reclamat la Poliţie chiar de cei cărora le-a falsificat semnătura. Curios, dar la Poliţie a avut câştig de cauză „moş Ion”, constatându-se, spre uimirea celor care n-au semnat tabelul, că semnăturile lor sunt originale. „Moş Ion” şi-a ridicat mândreţe de magazin, ocupând spaţiul verde şi o bucată de trotuar.
Din 2004 îl avem primar pe Cătălin Flutur, iar viceprimar cu urbanismul pe Romulul Eram, cel reclamant recent de către vecinii de pe strada Logofăt Tăutu că a cam dat cu gardul peste stradă, îngustând-o de nu mai pot trece maşinile una pe lângă cealaltă. Ce-i drept, Eram are documente că n-a intrat în stradă cu gardul. Ori, hârtia vorbeşte cu prioritate în faţa faptelor, fie ele şi nemulţumitoare pentru alţii. Celălalt viceprimar, Florin Ghiorghiţă, considerând că funcţia îi permite a fi stăpânul urbei, a ridicat în faţa clădirii unde acum îşi are sediul PD-ul, un gogoloi devenit bar şi aducător de venituri substanţiale proprietarului. Ghiorghiţă şi-a ridicat gogoloiul fără a obţine aprobările necesare. Le-a obţinut după ce presa l-a dat în vileag. Dacă în locul său era un altul, nu cumva i se dărâma gogoloiul?
Oricum, „modelul Ghiorghiţă” a prins la „descurcăreţi”, iar, acum, Botoşanii s-au umplut de astfel de monstruozităţi, toate ridicate cu aprobări şi acte în regulă. De exemplu, pe str. Griviţa, la intersecţia cu Dreptăţii, la parterul blocului s-au construit nişte paravane care arată ca dracul. Cel cu extinderea colorată în albastru, a cumpărat un apartament de la parterul blocului, l-a reorganizat ca spaţiu, s-a extins pe spaţiul verde şi a obţinut o suprafaţă demnă de un supermarket (foto 2). Acum caută amator să-şi închirieze spaţiul, că din chirie poţi trăi boiereşte.
Tot pe Calea Naţională, în faţa bisericii Sf. Ilie, se ridică o altă şandrama (foto 3). Este o construcţie pendinte chiar de respectiva biserică. Biserica este considerată monument istoric, iar legea nu permite ca imaginea clădirii, mai ales din faţă, să fie umbrită de alte construcţii. Cum la biserica Sf. Ilie slujeşte chiar protopopul Lucian Leonte, recunoaştem încă odată cât de încurcate-s căile Domnului.
Şirul exemplelor noastre poate continua, dar ne-am propus să recurgem la o anume soluţie, prin care în fiecare zi să le băgăm edililor sub ochi câte o astfel de monstruozitate. Cum justifică aleşii urbei amploarea acestui fenomen, care riscă să ne lase fără spaţii verzi şi ajungem a fi arătaţi cu degetul ca cel mai slut oraş din ţară, dacă nu din Europa, vom explica în ediţia de mâine. (Ioan Rotundu)