După ce a anunţat un program generos şi bogat în elemente distractive şi sportive, primăriţa şi-a intrat în rolul de cucoană preoteasă şi a invitat pe scenă soţul preot şi cei câţiva popi care-l însoţeau, spre a ţine o slujbă de Lăsatul secului. La vederea preoţilor, o parte din asistenţă s-a împrăştiat pe la tarabele comercianţilor, iar cei cu resurse financiare şi-au permis să comande câţiva mici, că doar de astăzi suntem în postul Sf. ap. Petru şi Pavel. Concurs pentru a se declara cel mai priceput oier în a închega caşul, concurs între elevii de şcoală, concursuri pentru cei maturi, cu premii în porci,

Sărbătoarea caşului aproape fără caş
Evenimentul având pretenţie de a se intitula Sărbătoarea caşului, ediţia a II-a, mă aşteptat să dau peste mese întinse cu produse ale oierilor: caş, urdă, jintiţă, brânză cu smântână, unt, telemea, caş dulce şi mai ştiu eu ce produse mai prepară ciobanii. Nimic din toate acestea. Doar o masă cu ceva caşuri rotofeie şi câteva produse lactate pe alături. În rest, numai standuri cu gablonzuri ţigăneşti şi articole pentru copii şi tineret gen kitschuri. Prezentă era şi o gaiţă din piaţa mare a Botoşanilor, care te trage de mânecă să-i cumperi micii prăjiţi dimineaţa şi lăsaţi pe grătar până se răscoc. Tehnica era aceeaşi, numai că cei traşi de mânecă râdeau a pagubă, ştiindu-se cu buzunarele goale. Am mai observat trei puncte comerciale unde se vindea bere, dar care sufereau după clienţi. Poate mai spre seară, pe răcoare, o fi avut şi berea căutare că la ceas de amiază, fără gheaţă, n-avea nici un vină-ncoace.
Violenţa asupra animalelor la rang de concurs
Printre lumea pestriţă se aflau şi vreo zece agenţi de poliţie. Unii îşi dădeau importanţă, dirijând puţinele maşini venite cu curioşii de ocazie. Alţii priveau deştept la cei din preajmă, încruntându-se din când în când, spre a-şi spori autoritatea uniformei. Vreo două agente, cam vitregite de natură în ce le priveşte fizicul, încurcau şi ele treburile celor fără treabă.
Atenţia mi-a fost atrasă de adunătura de căruţe, cu proprietarii pregătiţi pentru întrecerea anunţată. Unii, cam îmbujoraţi la faţă, şi nu de la suc, exersau fugărindu-şi caii prin denivelările tăpşanului

Consider concursul de stabilire a celei mai rapide căruţe ca fiind unul de violenţă asupra animalelor şi cred că organele în drept vor lua măsuri de interzicere a unor astfel de întreceri. Avem alte sute de posibilităţi să organizăm întreceri sportive civilizate şi nu de schingiuire a animalelor din curte.
Din bine, spre mai bine
Primăriţa Margareta Vamanu să nu se descurajeze în a perpetua această sărbătoare. Chiar dacă nu a fost ceva deosebit, a fost mai bine ca anul trecut. Însă, astfel de evenimente cer mediatizare, lucru care a fost neglijat. Apoi, se cere întocmit un buget de cheltuieli care să fie acoperit integral şi care să poată face faţă tuturor punctelor din program. Se mai cere o mobilizare puternică a resurselor umane la nivel de comună, iar consilierii care fac mofturi, să fie aduşi în faţa comunităţii pentru a fi judecaţi public. Ei sunt aleşi pentru a reprezenta toate evenimentele comunităţii locale, nu numai cele care aparţin partidului ce-l reprezintă. Oricum, dacă ar fi să dau o notă, m-aş opri între şapte şi opt. (Ioan Rotundu)