Chirurgii iadului

De aproape trei ani, un dosar penal a fost uitat pe la Parchet. Dosarul includea rezultatul muncii inspectorului Paul Tapalagă de la Biroul de cercetări penale din cadrul Poliţiei Municipale Botoşani. În cauza respectivă patru medici chirurgi erau acuzaţi de malpraxis. Cel care a făcut plângerea era un angajat al Spitalului Judeţean „Mavromati”. Dr. Alexandru Jakab, dr. Tanasis Jutis, dr. Ovidiu Ilea şi Mihail Hamburda, şeful Secţiei Chirurgie a Spitalului Judeţean, au ieşit cu fruntea sus din această confruntare. Dar pacientul nu s-a resemnat. Florin Ramiro Pleşcan a fost şi este angajat al spitalului, ca lăcătuş mecanic. Acesta, după ce a ajuns pe mâna doctorilor incriminaţi a început să numere zilele calvarului. Nici acum nu şi-a încetat numărătoarea. Totul a pornit de la stabilirea greşită a unui diagnostic, urmată de câteva operaţii dubioase. Deşi nefericitul eveniment s-a petrecut cu începere din 2003, Florin s-a hotărât abia acum să rupă tăcerea. A aşteptat până acum pentru că încă mai spera în corectitudinea unor instituţii către care şi-a îndreptat nemulţumirea. În noaptea de 14 aprilie 2003, fiind de serviciu, s-a prezentat singur la Serviciul de Urgenţă al Spitalului Judeţean. A fost internat de către doctorul Ovidiu Ilea, pe Secţia Chirurgie. Deşi pacientul avea dureri abdominale şi voma sânge, până a doua zi nu i-a făcut nimeni nici o injecţie şi nici analizele de rigoare. Dimineaţă i s-a stabilit diagnosticul de hemoragie digestivă superioară prin varice esofagiene rupte. Diagnosticul a fost greşit, aşa cum va stabili ulterior şi Spitalul Clinic Fundeni din Bucureşti, dar şi altă unitate spitalicească din Cluj. Diagnosticul real a fost peritonită generalizată. Timp de două zile, pacientului i s-a făcut un tratament superficial, neadecvat, potrivit foii de observaţie 9997. Abia a treia zi pacientul a fost operat. De menţionat că la internare, Pleşcan a prezentat înscrisuri din care se putea reţine că în 1999 mai suferise de ulcer duodenal. La vremea respectivă, hemoragia a fost stopată prin tratament, fără intervenţie chirurgicală. Pleşcan a încercat să le explice doctorilor care este de fapt problema sa. Dar doctorii nu i-au luat în considerare nici vorbele, nici antecedentele din scripte. Iar Pleşcan ştia ce spune. Soţia acestuia este asistentă în Policlinică, unde lucrează şi mama ca asistent şef. Echipa operatorie a fost compusă din doctorii Alexandru Jakab, Tanasis Jutis şi Alexandru Ota, potrivit protocolului operator 626/17 aprilie 2003. După operaţie, vizita chirurgilor era formală. Lui Florin nu i se palpa abdomenul, timp de trei zile nu i s-a schimbat pansamentul, nu s-a acordat importanţă nici creşterii în volum a abdomenului. La insistenţele mamei pacientului, Tanasis Jutis s-a uitat la plagă, care era deja infectată, şi a pus o asistentă să-i scoată trei fire. A treia zi de la operaţie i s-a scos sonda nazală de aspiraţie. În felul acesta nu a mai existat nici un control asupra hemoragiei. Mărirea abdomenului în volum era pusă de medici pe seama gazelor din abdomen. Pacientul nu fusese consultat pentru a se vedea dacă în abdomen există lichid sau gaze şi nici nu i s-a făcut o ecografie abdominală pentru a se stabili cauza măriri de volum a abdomenului. Medicii botoşăneni, fără un control edificator, au omis tot timpul existenţa hemoragiei. Ulterior, actele Institutului Fundeni a confirmat că hemoragia a existat pe toată perioada spitalizării. Evoluţia pacientului era agravată de la o zi la alta. Temperatura de 39 – 40 grade, agitaţia, creşterea în volum a abdomenului asemenea unei sarcini de 8 – 9 luni, tahicardia, paliditatea, sughiţul permanent, plaga cu toate firele scoase supurând din abundenţă, nu au constituit motive de îngrijorare pentru doctorii Spitalului Judeţean Botoşani. Culmea indolenţei era afirmaţia medicilor cum că evoluţia pacientului este bună. La data de 23 aprilie, ora 23.45, bolnavul a început să se simtă şi mai rău. Mama acestuia l-a chemat pe doctorul Jakab, care era de gardă. „Tu dormi ziua şi mă deranjezi pe mine noaptea” , a fost reacţia doctorului. Motivând că totul este bine, a refuzat să vadă bolnavul. A doua zi, la ora 10.00, pacientul a intrat iar în operaţie. De data aceasta, echipa operatorie a fost compusă din doctorii Jakab şi Ilea, potrivit Protocolului Operator 656. Ulterior, doctorul Ovidiu Ilea refuza şi recunoaşterea participării la operaţie. Ştia el de ce. Până şi sonda nazală, care de obicei se prinde cu leucoplast, lui Florin i-a fost cusută de nas, ca la un porc, aşa cum spune chiar el. „După câteva zile de operaţii, timp în care şi-au bătut joc de mine, doctorii doreau să mor ca să nu se mai afle adevărul. Nu au fost de acord nici cu dorinţa mamei mele de a fi dus la Bucureşti” , susţine Pleşcan. În noaptea de 25 aprilie, după miezul nopţii, mama lui Pleşcan a sunat câteva oficialităţi locale pentru a solicita ajutorul. La intervenţia lui Ion Ilie şi Viorica Afrăsânei, pacientul a primit o salvare cu care trebuia să plece spre Bucureşti. Maşina a fost pregătită la ora 7.30, la Fundeni Florin fiind aşteptat la ora 12.00, dar salvarea a plecat de la Botoşani abia pe la 10.30. Şi asta pentru că doctorii botoşăneni nu vroiau să elibereze actele necesare. La plecare i s-a dat medicaţia pe ziua respectivă, dar fără sânge. După alte insistenţe, pacientul a primit o pungă de sânge. În timpul acesta tensiunea pacientului scădea, hemoragia se accentua. La Fundeni a fost preluat imediat de către o echipă de medici, care ştiau să-şi exercite profesia altfel decât la Botoşani. Echipa operatorie de la Fundeni, Bucureşti, a fost condusă de către prof. Irinel Popescu. Analizând actele de la Botoşani cu cele de la Fundeni rezultă neconcordanţa dintre între diagnosticul stabilit de medicii botoşăneni şi diagnosticele stabilite de Institutul Fundeni. În urma intervenţiilor chirurgicale ale celor de la Botoşani, pacientului i-a fost distrus peretele abdominal, a rămas practic fără muşchi. În acel an, la Fundeni, Florin Pleşcan a fost salvat. Era chiar noaptea de Înviere. Pentru medicii bucureşteni nu a contat că era prilej de sărbătoare. Au operat până la ora 24.10. Au urmat alte intervenţii la Spitalul Clinic de Recuperare Cluj, unde profesorul Dan Georgescu şi-a demonstrat harul de doctor. În total, Florin Pleşcan Ramiro a suferit 8 intervenţii chirurgicale, totalizând 170 de zile de spitalizare numai în operaţii. Pentru a sesiza incapacitatea doctorilor de la Botoşani, Florin a trimis memorii la mai multe instituţii. De la Colegiul Medicilor din Bucureşti, doctorul Cinteză a trimis memoriul spre soluţionare celor de la CM Botoşani. De la Ministerul Sănătăţii nu a primit nici un răspuns până acum. Plângerea făcută la Colegiul Medicilor din Botoşani, de asemenea, nu a avut nici un rezultat. Deoarece corb la corb nu-şi scoate ochii. Puşi în discuţia Comisiei de Disciplină, Jurisdicţie şi Etică Profesională, în iulie 2004, cei patru chirurgi acuzaţi de malpraxis au fost declaraţi nevinovaţi. Comisia de Disciplină a CM Botoşani era formată din doctorii Anton Pârvu, Ioan Petrescu, Ladislau Bela Szente, Alexandru Ota şi Radu Malancea. Rezultatul nici nu se putea să nu fie altul câtă vreme Ota participase la operaţii. Cu toate acestea, decizia 17/26.07.2004, care apreciază ca fiind corectă conduita medicilor implicaţi, nu a fost semnată decât de către Pârvu şi preşedintele Colegiului Medicilor Botoşani, Teodor Tănase. Dosarul penal întocmit de către poliţie celor patru chirurgi a rămas uitat prin biroul cuiva. Cât timp la Parchetul Botoşani a fost procurorul Stan, lucrurile păreau să meargă. După plecarea acestuia, dosarul a rămas în nelucrare până azi. Pleşcan nu vrea acum decât să i se scoată dosarul de la naftalină şi să i se facă dreptate. Pentru el este oarecum târziu, dar măcar spre binele altor pacienţi. Pleşcan, ca angajat al Spitalului, nu mai are încredere în medicii botoşăneni. „Deşi voi mai avea multă vreme nevoie de tratamente, niciodată nu voi mai apela la vreun medic chirurg din Botoşani. Solicit analiza cazului meu pentru malpraxis, cer despăgubiri în valoare de cel puţin 500.000 euro. De asemenea, vreau să se stabilească dacă medicii care m-au operat şi tratat post-operator mai pot profesa meseria de chirurg” , a precizat Florin Pleşcan. Jakab a mai fost implicat într-un caz de malpraxis anul trecut. Atunci, Mitică Borcea din Botoşani a rămas fără un picior din cauza incompetenţei doctorului. O mamă a murit din cauza aceloraşi medici, după un diagnostic greşit şi o operaţie asemenea. O altă femeie, după ce a trecut prin mâinile chirurgilor de la Botoşani, a murit la Iaşi, în ziua de 2 martie anul acesta. Şi dezvăluirile vor continua. Mihail Hamburda, şeful Secţiei Chirurgie a Spitalului Judeţean, a declarat că nu-şi aminteşte nimic despre cazul lui Pleşcan. Dar absolut nimic. Am convenit că vom încerca să-i împrospătăm memoria şi, apoi, va face şi unele declaraţii oficiale. Asta am făcut acum. Urmează să vedem care este apărarea doctorilor implicaţi, împotriva cărora se îndreaptă privirile plânse ale multor copii, mame sau soţii. (Marian MOROŞAN)