De mic copil Ioan Iacob a fost o fire retrasă şi evlavioasă. Cel puţin aşa mi-a relatat Vasile Lazăr, fost coleg de bancă cu Sfântul, care are acum vârsta de 97 de ani şi care trăieşte în Horodiştea. De asemenea, nevasta lui Lazăr, Mărioara, vară dreaptă cu Ioan Iacob, îşi aminteşte că dorinţa acestuia era să se călugărească.
Cert este că Iacob a urmat drumul seminarului din Neamţ, unde s-a şi călugărit. A plecat din ţară la Hozeva, în apropiere de Ierusalim, unde a dus o viaţă de ascet în una dintre peşteri. Numai păsările cerului, care primeau de la el firimiturile de pâine rămase de la mâncare îl vizitau. A murit în 1960. Încă mort în peşteră, un stol de păsări au intrat şi au zburat deasupra lui, ca un fel de bun rămas.
Dezgropat după 20 de ani, trupul său nu era putred. Dimpotrivă, mirosea frumos, ceea ce i-a făcut pe prelaţii ortodocşi de la Ierusalim să-l declare Sfântul Ioan Hozevitul şi să-i mute trupul într-o raclă din lemn de chiparos, aflată astăzi în Biseria „Sfântul Ştefan” din Ierusalimul creştin.
În 1992 şi Biserica Ortodoxă Română îl canonizează sfânt, dar sub numele de Ioan Iacob Românul de la Neamţ, acceptându-se şi varianta de Hozevitul. Ce nu spune BOR şi încearcă să treacă sub tăcere este faptul că Sfântul şi-a avut credinţa în ortodoxia de rit vechi. De aici şi ample dispute în satul de naştere al Sfântului, respectiv în Horodiştea.
Prin grija Mitropoliei Iaşilor, a Direcţiei Judeţene de Cultură şi a Muzeului Judeţean Botoşani, casa din Horodiştea în care s-a născut Sfântul a fost reconstituită şi reconstruită. În momentul de faţă casa este un fel de muzeu, vizitat destul de rar de trecătorii puţini la număr.
Alături de casa sfântului, odată cu reconstrucţia acesteia, horodişteanul Marin Manole a ridicat o bisericuţă, pe cheltuiala sa şi cu contribuţia localnicilor. Când s-a pus prima piatră de temelie, au venit de-au sfinţit locul viitoarei biserici vreo şase preoţi, în frunte cu protopopul de Darabani, părintele Constantin Pânzaru.
Cu trudă şi răbdare, Manole a reuşit să ridice biserica şi chiar s-o picteze. Numai că pictura bisericii avea să-i aducă mari şi multe necazuri. Pictura a fost realizată de un pictor amator din Darabani, neautorizat de Mitropolia Iaşi să picteze biserici. Apoi, pictura aduce foarte mult cu canoanele ortodoxe de rit vechi, adică respectă credinţa Sfântului. Acest lucru i-a supărat pe cei de la Mitropolie, care au refuzat sfinţirea lăcaşului.
În momentul de faţă, în Horodiştea, se duce o luptă surdă între săteni şi reprezentanţii BOR. Am filmat vineri, săptămâna trecută pentru emisiunea „Lumea lu’ Rotundu”, reportaj care va fi difuzat pe Tv SOMAX Botoşani, vineri, ora 17.00. Oamenii nu s-au sfiit să declare în faţa camerei de filmat că ei sunt ortodocşi de rit vechi, aşa cum a fost şi Sfântul.
Numai că preotul paroh, un anume Şuţu, pe care nu am putut să-l intervievăm pentru că se afla la cositul ierbii, undeva pe la Baranca Hudeşti, pe unde are nişte teren, vede în credinţa celor de rit vechi un pericol pentru parohia sa. În fond, oamenii se declară de rit vechi, dar se duc la biserica preotului Şuţu, pentru că n-au o biserică a lor, de rit vechi.
Cert este că cei mai mulţi horodişteni sunt de partea lui Manole şi ar vrea ca biserica să fie sfinţită. Capii Mitropoliei nu vor cu nici un chip. Ei ar dori demolarea bisericii, în cel mai fericit caz repictarea ei în canoanele stilului nou de credinţă.
Personal, consider conflictul unul prostesc. De vreme ce sfântul a crezut în ortodoxia de rit vechi, cred că este moral şi creştinesc să i se respecte credinţa. Iar biserica aflată la nici 15 m de casa Sa să-i respecte memoria şi dorinţa credinţei.
Încăpăţinarea celor de la Protoieria Darabani şi Mitropolia Iaşi este cu atât mai dăunătoare, cu cât zona este bine controlată de Martorii lui Iehova, care-şi sporesc numărul în ritm galopant. Răutatea şi habotnicia care domină BOR, intoleranţa la anumite nuanţe ale credinţei, nu face decât să-i dăuneze.
Până când lucrurile se vor rezolva, la Horodiştea există o biserică interzisă credinţei pentru că aşa vor şefii BOR, şi aceasta împotriva voinţei localnicilor.
Ioan Rotundu
Ioan Rotundu
