Ieri, la Vorniceni, s-a încheiat sărbătoarea “Zilele satului” ediţia I-a. Sărbătoarea s-a desfăşurat pe un interval de timp extrem de larg, poate prea larg, respectiv 26 octombrie – 4 noiembrie a.c.
Prima zi a sărbătorii a fost marcată de hramului bisericii „Sf. Dumitru”, un eveniment dedicat spiritului creştin ce îi caracterizează pe cei din Vorniceni din vremuri de demult, dovadă biserica veche a satului, devenită monument istoric.
Şi, poate nu întâmplător, sărbătoarea s-a încheiat ieri tot cu un eveniment de spiritualitate locală, de suflet pentru localnici, lansarea a trei lucrări care au surprins aspecte esenţiale din viaţa economică, socială, culturală şi administrativă a Vornicenilor.
Într-o sală de clasă s-au adunat fii satului răspândiţi pe întreg pământul românesc, cei care au putut da curs invitaţiei, dar şi mulţi dintre localnici. O echipă de fluieraşi, a cărei membri erau îmbrăcaţi în costumele populare tradiţionale, a stat pregătită să cinstească cu cânt şi voie bună evenimentul ce urma a se desfăşura.
Festivitatea a fost deschisă de către primarul Ovidiu Corleciuc, ce a dat citirii unui cuvânt nu tocmai potrivit momentului. Profesor fiind, era de aşteptat ca primarul să-şi axeze discursul pe importanţa celor trei lucrări cu caracter monografic, ce tocmai aşteptau a fi lansate de către autorii lor. A preferat un discurs vădit electoral, sintetizând activitatea sa de la primărie.
La cuvânt i-a urmat prof. Dionisie Pădureţ (foto 1), autorul volumului intitulat „Vornicenii – leagănul împlinirilor mele”. Ca un făcut, sau poate molipsindu-se de la primar, autorul n-a reliefat importanţa volumului ca lucrare cu tentă monografică ce surprinde fragmente din învăţământul şi cultura desfăşurate sub controlul PCR. S-a pierdut în nişte detalii de haz popular autohton, un fel de snoave, glume şi alte întâmplări hazlii care circulau pe la şezătorile de iarnă, când vigilenţa activiştilor de partid adormea odată cu ei.
Privind atmosfera din sala de clasă de la Vorniceni, încă o dată m-am încredinţat că profesorii au un defect prea împovărător ca să poată deveni buni politicieni. Ei vor să spună multe lucruri deodată, ceea ce îi aruncă în detalii ce nu le permit să menţină trează atenţia audienţei, creând o atmosferă de plictis. Aşa s-a întâmplat şi cu discursul profesorului Pădureţ, întrerupt pe ici pe acolo de sătenii mai curajoşi, dar în special de o anume Maxim ce a avut mai tot timpul de comentat câte ceva.
Cel de-al doilea volum, intitulat „Vorniceni – însemnată vatră strămoşească”, lucrare semnată de către prof. Gheorghe Gherman (foto 2), este o monografie istorico-geografică. Autorul şi-a prezentat lucrarea printr-un discurs scurt şi la obiect, culegând aplauze.
Prezentă la eveniment, prof.dr. etnograf Angela Paveliuc Olaru a pus în valoare conţinutul celui de-al treilea volum intitulat „Rapsozi populari din Vorniceni”, rod al muncii altor doi intelectuali ai locului, Alexandru Nechifor şi Mihai V. Agache, ultimul, din păcate, nemaiavâd bucuria de a-şi fi văzut împlinit visul în această lume.
Susţinătorul din umbră al acestei sărbători, un fel de mecena al locului, pentru că a tipărit pe cheltuiala sa cele trei volume, a fost, rămâne şi probabil va mai fi mult timp fiul satului Ion Istrati, patronul Editurii „Agata”. În cuvântul său, vizibil emoţionat, a punctat caracterul esenţial al sărbătorii şi necesitatea desfăşurării acestui eveniment. Cu ceva timp în urmă, în media locală, au apărut o serie de relatări nu tocmai favorabile pentru imaginea în ţară şi în lume a localităţii Vorniceni. Unii reporteri locali au etichetat Vornicenii ca fiind comuna din judeţ cu cel mai ridicat grad de infracţionalitate şi cu cele mai multe crime comise.
O concluzie falsă, pentru că dacă se raportează numărul de infracţiuni la numărul populaţiei din comună, situaţia este cu totul alta.
Supărat pe o astfel de imagine negativă a satului natal apărută în anumite mijloace media botoşănene, Ion Istrati şi-a propus să demonstreze că la Vorniceni componenta dominantă este cea culturală şi nu cea infracţională. Trecând peste micile disfuncţionalităţi, inerente unor astfel de evenimente, aş putea spune că a reuşit. (Ioan Rotundu)