Secretul succesului solistic ascunde în spatele unor interpreţi dezinvolţi pe scenă persoane sensibile, încercate de emoţii, ce speră să dea ceea ce este mai bun, pentru a încânta publicul. Drumul spre cele mai înalte piscuri în lumea muzicii este extrem de anevoios, presupunând o îmbinare a talentului cu perseverenţa. Munca titanică, începută din fragedă copilărie este răsplătită prin reacţia unui public de cele mai multe ori critic. Unul din aspiranţii la succesul solistic este pianistul botoşănean Augustin Sălăvăstru, elev în clasa a X-a la Liceul de Artă „Ştefan Luchian” Botoşani. Ultima apariţie pe scena de spectacole a tânărului pianist a fost chiar săptămâna trecută, când acesta a susţinut concertul finalului de stagiune alături de Filarmonica de Stat din Botoşani, sub bagheta maestrului israelian Ernest Leb. Augustin Sălăvăstru a început studiul pianului de la vârsta de şase ani cu profesorul Adrian Moroşanu, pe care solistul îl consideră un al doilea tată. Se pare că primii paşi spre muzică au fost făcuţi la îndemnul tatălui său, avocatul, care a descoperit înclinaţiile mezinului familiei pentru această artă imaterială. Ţinând seama că părinţii erau iubitori de muzică, tânărul pianist a beneficiat de susţinerea familiei, care şi în momentul de faţă se află trup şi suflet alături de el, bucurându-se împreună de realizările sale pe linie interpretativă. Încă din clasa I, băiatul a fost îndrumat spre scenă de către profesorul său, trecându-şi în palmares o menţiune, obţinută la concursul regional de la Piatra Neamţ. Primul concurs l-a motivat pe Augustin care, simţind că poate mai mult, a perseverat aşteptând următoarea olimpiadă cu mai mult optimist. În următorul an s-a prezentat la Concursul Internaţional de Interpretare „Rovere D’Oro” din Italia, unde a obţinut un prim loc doi. „Am fost din nou nemulţumit de prestaţia mea, am strâns din dinţi, am înţeles că pot obţine mai mult, şi în clasa a IV am obţinut premiul I la concursul din Italia”, îşi aminteşte tânărul pianist. După această performanţă, Augustin Sălăvăstru a obţinut cinci ani la rând premiul I la concursul intern de tehnică pianistică organizat de Liceul de Artă din Botoşani. În palmaresul său se mai înscrie două locuri trei la Olimpiada Naţională de Interpretare. Tânărul se află la a doua colaborare cu Filarmonica de Stat din Botoşani, după ce anul trecut a interpretat un concert al clasicului Mozart. Deşi obişnuit cu sălile de concerte, Augustin recunoaşte că emoţiile sunt inerente înaintea intrării pe scenă, iar pentru obţinerea performanţei în acest domeniu este nevoie de 1% talent şi 99% muncă. „Când toată lumea munceşte, de fapt acel 1% face diferenţa. Şi fără talent munca este de prisos”, consideră Augustin Sălăvăstru. Înţelegând acest lucru, tânărul pianist studiază cu conştiinciozitate aproximativ cinci ore pe zi, chiar dacă abia a intrat în vacanţă. Pianul este universul său, în care se refugiază, dar care îi aduce satisfacţii de neimaginat. El nu ar schimba instrumentul care până acum i-a adus satisfacţii, pentru un alt instrument, şi cu atât mai mult pentru o altă îndeletnicire. Convins că muzica este cea care îi va însoţi paşi în viaţă, tânărul pianist îşi urmează zilnic un program destul de rigid, venind pentru studiu la Liceul de Artă, chiar dacă pianul nu îi prisoseşte acasă. Consideră că în sala de clasă se poate concentra mai bine, fără a fi întrerupt din activitatea sa. Faptul că alţi colegii nu îi urmează exemplul nu îl deranjează, considerând că alegerea sa de a petrece timp îndelungat la studiu este cea corectă. Visul oricărui tânăr interpret instrumentist este sa ajungă să cânte măcar o dată în celebrele săli de concerte Metropolitan. Augustin Sălăvăstru speră ca într-o zi să ajungă la un nivel de pregătire care să îi permită să acceadă în prima clasă a interpreţilor instrumentişti. În acelaşi timp este conştient de faptul că singura şansă de a ajunge pe aceste scene este să muncească, să persevereze, păstrându-şi realismul în capacităţile sale. Tânărul consideră că mare parte din succesul său se datorează profesorului Adrian Moroşanu, care i-a îndrumat paşii în muzică de la primele acorduri de pian. Deşi muzica nu este o sursă de bani, decât în momentul în care ajungi la un nivel de pregătire foarte ridicat, Augustin nu renunţă la visul său de a continua drumul pe care a pornit. „Muzica a devenit un drog pentru mine. Nu mai am cum să renunţ, mai ales că am început şi să compun şi sper ca treptat să mă perfecţionez în compoziţie”, susţine pianistul botoşănean. Până atunci, primul să obiectiv este să fie admis la Conservator în Bucureşti, la secţia solistică. Anul viitor este convins că va participa şi va avea succes la Olimpiada Naţională de Interpretare, începând din această vacanţă să pregătească repertoriul pentru concurs. În planurile sale mai intră şi punerea la punct a Concertului în Re minor de Ceaikovschi, care însă este abordat de studenţii la Conservator în anul patru. Ambiţios, tânărul susţine că va studia în plus, pentru a-şi atinge obiectivul. Perseverenţa sa este lăudabilă pentru un tânăr de vârsta sa, date fiind preocupările actuale ale tinerilor de aceeaşi vârstă cu el. (Bianca Albu)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
Ioan Rotundu
