Penora, sora cea mare, l-a crescut de mic. Fiind 9 copii la părinţi, mâncarea era puţină iar mama lor mai tot timpul la câmp şi mereu obosită. Pentru Ionică lăsa dimineaţa câţiva biscuiţi dar fraţii mai mari îi mâncau. Penora lua ouă din cuibar şi-i cumpăra de la magazin alţi biscuiţi. Îl ducea în sat să-l alăpteze pentru că mama lor nu avea lapte suficient. Niciodată nu şi-a imaginat că de fapt creşte pe cel mai monstruos dintre fraţi.
De mic, Ionică fugea de muncă, minţea şi se lăuda. În şcoală a fost extrem de slab la învăţătură, nu-l ducea capul, şi nu de puţine ori avea să rămână repetent. În clasa a X-a, cei de la un liceu din Botoşani le-a recomandat părinţilor să-l mute la o şcoală undeva în afara Botoşaniului pentru că altfel îl lasă repetent. A fost dus la un liceu din Suceava pentru a termina treapta a doua. Părinţii, din toată sărăcia au dat la profesori să nu-l lase repetent.
După liceu s-a căsătorit du o „nevastă scoasă din stuf de undeva de pe malul Prutului” şi amândoi au lucrat la jupuit găini la Avicola. După căderea comunismului, Ionică s-a ridicat material şi financiar devenind cioban la oi. Violent de mic, Ionică a fost mai tot timpul clientul miliţiei şi apoi a poliţiştilor. Pe fratele Mihai, şofer la ANAF, l-a lovit cu un par. Dacă nu ferea capul era mort acum. I-a zdrobit umărul.
Pe fratele mai mic Aurel l-a umplut umplut tot de sânge. Acum Aurel este mâna s-a dreaptă la jefuit patrimoniul Staţiunii Popăuţi.
Penora susţine că Ionică nu cunoaşte nici tabla înmulţirii, nu ştie să completeze un document dar este expert în minciună şi laudă. I-a minţit pe cei de la Academie, i-a plătit pe cei de la Universitate şi aşa şi-a cumpărat diplome dar „nu ştie ce-i aceea Cina cea de taină”. Dacă justiţia n-ar fi fost coruptă, Ionică era şi astăzi prin puşcării, susţine sora sa mai mare Penora.
Florea Zaharia, cumnatul său, susţine că nu-l recunoaşte pe Ionică de cumnat. Angajat la Staţiunea Popăuţi ca tractorist din 1971, Florea a fost dat afară chiar de Ionică. Nu-l voia alături pentru că nu l-ar fi lăsat să fure. Mai lucra un cumnat la Staţiune şi l-a dat şi pe acela afară, lăsându-l muritor de foame.
„Niciodată cu acest individ nu m-am înţeles” afirmă Florea. Când a fost numit director prima oară, Ionică a intrat în Staţiune triumfal şi a început să-i ameninţe pe angajaţi că-i dă afară, că el este noul stăpân. Cumnatul Florea susţine că Ionică a furat berbeci de rasă din Staţiune, bunuri materiale şi patrimoniale pentru că s-a pus bine cu cei de la Academie, Ministerul Agriculturii şi a fost sprijinit de fraţii Mihai şi Florin Ţurcanu. „Este un om de nimic, un escroc” – susţine Florea.
Aprecierile de mai sus la adresa lui Ionică Nechifor, făcute de sora sa mai mare şi cumnatul său vor putea fi văzute şi auzite când se va difuza reportajul. Dar în reportaj sunt mult mai multe detalii despre personalitatea lui Ionică Nechifor, pentru că mai sunt şi alţi foşti angajaţi ai Staţiunii care au ţinut să-l descrie aşa cum este el şi nu cum încearcă să pozeze în om cinstit şi instruit.