Contrabanda cu ţigări şi vilele poliţiştilor

Contrabanda cu ţigări pare să fie cea mai rentabilă şi profitabilă activitate de risc din judeţul Botoşani. Poliţişti de frontieră, poliţişti obişnuiţi şi bişniţari de rând, de-a valma, fac contrabandă cu ţigări din Republica Moldova şi Ucraina. Din când în când, câte o raită a mascaţilor conduşi de procurorii de la DNA pe la domiciliul poliţiştilor se soldează cu arestări spectaculoase, după care se aşterne tăcerea, cei arestaţi fiind puşi în libertate, rând pe rând, de către judecătorii suverani peste libertatea lor.
Raidurile celor de la DNA nici pe departe nu sunt în măsură să reducă contrabanda cu ţigări. Doar aduc linişte câteva zile, după care totul intră în normal. În zona Prutului, de la Stânca până la Oroftiana, sub ascunzişul nopţii, contrabandiştii lucrează precum pe vremurile CAP-ului ţăranii prin lanurile de porumb. În locuri cunoscute de corespondenţii lor din România, contrabandiştii moldoveni trec cu bărcile pachetele cu ţigări pe care le recuperează apoi ai noştri, în general poliţişti de frontieră sau de la posturile de poliţie din comunele de pe Prut. Când între aceşti poliţişti concurenţa se acutizează şi drumurile lor se intersectează, apar delaţiunile. Se reclamă unii pe alţii, pentru a se elimina de pe piaţă.
La Manoleasa, o zonă de contrabandă controlată de mult timp de către angajaţii Poliţiei de Frontieră, poliţiştii de la post au creat concurenţă. Şeful de post Marius Dibu şi cu adjunctul său Sebastian Cimbru au mirosit afacerea cu ţigările şi au intrat în branşă. Ţigările trecute noaptea apa Prutului le recuperau ziua, pe motiv că merg la pescuit.
Oamenii din comună şoşotesc că au fost turnaţi de către poliţistul de frontieră Marius Ursache, vechi „activist” în zonă. Într-una din zile, când tocmai erau la recuperat pachetele cu ţigări, cei doi poliţişti s-au trezit cu masaţii peste ei. ei. Şi acum stau în arest.
În schimb, poliţistul de frontieră Marian Ursache n-o duce rău. Are un magazin în satul Manoleasa Prut (foto 1), un sătuc cu vreo sută şi ceva de suflete. Oamenii locului susţin că magazinul este de ochii lumii, un fel de acoperire, de diversiune, pentru că altele sunt câştigurile poliţistului.
Alături de magazin, peste drum, poliţistul are o vilă ochioasă, cu etaj, bine aranjată, semn al opulenţei (foto 2). O aşa vilă nici că putea fi ridicată de pe urma câştigului de la magazin. Care câştig aproape că nici nu există. Iar dacă vila a ridicat-o din leafa sa de bugetar şi n-a beneficiat de vreo moştenire de la „mătuşa Tamara”, atunci reducerea lefii sale cu 25% este ca o pişcătură de purice asupra elefantului.
Mai jos, la Ştefăneşti, un alt poliţist de frontieră, un fel de şef, are o locuinţă prosperă în Truşeşti. Fost ofiţer în armată, Bejenariu lucrează acum pe post de şef adj, la Punctul de Trecere Frontieră Stânca. Omul le cam are cu şpriţul, probabil o deprindere cazonă. În urmă cu aproape o lună a fost prin beat la volan de către poliţiştii rutieri. Cazul s-a muşamalizat, dar oamenii continuă să vorbească.
La vilişoara din Truşeşti omul are curtea plină cu fel de fel de maşini (vezi filmuleţul). Chiar în Truşeşti, la intersecţia a două drumuri din centrul localităţii, în faţa Monumentului eroilor, ţiganii vând ţigări de contrabandă. Ei susţin că au voie de la „şeful”, fără a-i rosti numele. Pentru localnici nici nu-i nevoie. Prin cele câteva crâşme din zona centrală a Truşeştilor numele lui Bejenariu este rostit cu invidie. Cu invidie pentru prosperitatea sa.
(Adrian Marcu)