Munca de magistrat se pare că nu este una tocmai plăcută. Unii chiar au ajuns să-şi blesteme ziua în care au optat pentru această profesie. Şi nu pentru că ar fi o meserie puţin bănoasă. Cu atât mai mult cu cât inamovibilitatea îţi creează o plajă largă de manifestare a personalităţii. Disconfortul profesional poate fi dat chiar şi de tentaţia de a nu cădea în patima arginţilor. Mai rău este, însă, când judecarea unor cauze devine pentru unii magistraţi un fel de corvoadă, un supliciu la care sunt supuşi tocmai de fireasca slăbiciune umană. Dar, când titulatura îţi este de judecător, tot firesc este să te şi abţii de la judecarea cauzei care nu-ţi place. Şi asta pentru că, în atare situaţie, există toate şansele ca judecata să fie una subiectivă şi nu în baza unui probatoriu. Altfel spus, rezultatul unei astfel de judecăţi poate fi eronat. Se comite astfel o altă nedreptate uneia din părţile procesuale. Perpetuarea unor astfel de practici, dar şi a altora… genealogice, nu face decât să amplifice neîncrederea publicului în arhanghelii cu babeţică. Că este aşa, am putut constata joi, 2 martie, la Tribunalul Botoşani. Pe rol se afla judecarea cauzei privind dizolvarea PAS Alimentexp SA Botoşani. Completul de judecată era format din judecătorii Adrian Toporăscu(foto), preşedinte, Cristina Aniculăese şi Silvia Corjăuţanu. Nu vom face o analiză a gesturilor şi mimicii acestora pe timpul procesului. Vom prezenta evenimentul, în goliciunea sa, aşa cum l-au înţeles şi cele două, trei persoane care mai erau de faţă, cu excepţia părţilor. Mai precizăm că şedinţa se susţinea în camera de consiliu şi nu era publică. Intimata Angela Romaniuc a solicitat a se lua act de cererea de recuzare a judecătorilor. Numit să rezolve cererea a fost judecătorul Dicoiu. Acesta a respins cererea de recuzare. Nu ştim cât de întemeiate au fost motivele acestuia. Ştim însă că Dicoiu este subordonat judecătorului Toporăscu. În condiţiile în care nu a fost numit altcineva, putea Dicoiu să admită cererea de recuzare a şefului? Răspunsul levitează undeva între deontologie şi pragmatism. După un duel în replici cu intimaţii, judecătorul Toporăscu a scăpat caii la trap şi şi-a dat arama pe faţă. La o acuzaţie directă de interes subiectiv în soluţionarea cauzei, venită din partea intimaţilor, răspunsul judecătorului a fost la fel de direct. Probabil regretă că nu a gândit mai mult respectivul răspuns. „Nu ne face plăcere să soluţionăm astfel de cauze, dar nu avem încotro. Cât priveşte strămutarea cauzei, nu-i de competenţa noastră” , a spus judecătorul Toporăscu în auzul celor de faţă. Interesant ne-a părut şi că acelaşi Toporăscu nu a consultat deloc ceilalţi judecători pe durata şedinţei. Oare declaraţia judecătorului nu era tot un motiv pentru a se abţine de la judecarea cauzei? Cel mai fericit de bâlciul din instanţă părea să fie juristul Alimentexp, Ioan Maxim. Acesta s-a ferit de ochii presei şi cu hârtiile în braţe s-a strecurat repede din sala de şedinţe. Cei implicaţi în proces bănuiesc un anumit aranjament între Maxim şi Toporăscu. Pentru că nu au spus mai mult, nici noi nu vom credita întru totul această presupunere. Ioan Maxim a fost salariat şi acţionar la Comat. După desfacerea contractului de muncă, a pierdut procesul privind litigiul de muncă. Dar a rămas cu acţiunile. Din 2003 este jurist la Comaliment. Contactat telefonic, judecătorul Adrian Toporăscu a încercat o eschivă pe flancul… legii. „Nu exista un motiv de abţinere. La un moment dat intimaţii s-au exprimat că nu vor să fie judecaţi la Botoşani. Atunci le-am spus aşa cum aţi auzit. Dar nu sunt eu vinovat că aşa a ales calculatorul. Aşa este, judecarea cauzelor se stabileşte aleatoriu” , a explicat Toporăscu. Întrebat fiind dacă a fost deontologică afirmaţia sa din timpul judecăţii, Toporăscu a răspuns… maleabil. „Oarecum. Condiţiile în care judecăm ne determină uneori să avem o anumită atitudine. Sunt oameni care fac gălăgie, exercită presiuni. În felul acesta am încercat o metodă de a-i linişti” , a fost justificarea lui Toporăscu. Cu toate acestea a trebuit să recunoască abţinerea într-un dosar anterior. Condiţiile în care a judecat atunci erau identice cu cele de acum. De ce nu s-a abţinut şi de această dată? Doar cei trei judecători ştiu. Într-o cerere adresată preşedintelui Tribunalului, la data de 11 iulie 2003, Adrian Toporăscu declara că se abţine de la judecarea cauzei, dat fiind motivul de recuzare. Motivul scris cu mâna sa era că „nişte părţi s-au constituit în două tabere care apelează la presiuni, acuze de corupţie care creează o atmosferă nepropice pronunţării unei hotărâri corecte”. La fel procedaseră şi judecătorii Corjăuţanu şi Aniculăese. La termenul de săptămâna trecută, aceleaşi motive de abţinere nu au mai contat. Între timp, părţile implicate în proces continuă să nu aibă încredere în actul justiţiei botoşănene şi să acuze magistraţii locali de interese ascunse. Despre ceilalţi doi judecători, zvonuri despre părtinire în unele cauze s-au mai auzit. Despre judecătorul Toporăscu, multă vreme s-a ştiut că este un om de o deosebită ţinută profesională şi de o onestitate aparte. Dacă există interese ascunse, oare ce l-a determinat să calce strâmb, frângând balanţa justiţiei? Opinia publică în coroborare cu declaraţia judecătorului să anunţe oare o plafonare profesională? Ar fi păcat, în condiţiile în care JUSTIŢIA este şi aşa oarbă. Dar, vorba aceea, grădina lui Dumnezeu este mare şi mulţi se grăbesc să-i treacă pârleazul. (Marian MOROŞAN)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
