Boierii vechi îşi ţineau cuvântul dat, ciocoii noi nu

În satul Rogojeşti, astăzi comuna Mihăileni, şi-a avut conacul familia de boieri moldoveni Flondor, o familie veche şi formată din intelectuali de frunte care au marcat viaţa politică şi culturală a Bucovinei aflată sub stăpânire austro-ungară de la 1775. Ultimul proprietar al moşiei din zonă şi al conacului a fost Tudor cavaler de Flondor, fratele lui Iancu cavaler de Flondor, omul politic care a înfăptuit la 1918 unirea Bucovinei cu Regatul României şi care în 1919 a demisionat din toate funcţiile din Guvern pentru că n-a acceptat necinstea şi nedreptatea pe care guvernaţii o manifestau faţă de popor şi mai ales faţă de ţinutul Bucovinei proaspăt alipit Regatului.
Tudor Flondor a fost muzician şi compozitor de seamă şi a avut mai mulţi copii printre care şi fiica Florica (Lealea) Flondor, căsătorită Racovitză (foto 1), decedată în 1983. Urmaşii săi, Alexandru Cristian Racoviţă, Eugenia Anca Racoviţă, Georgeta Maria Racoviţă, au revendicat moşia şi conacul Rogojeşti în a căror posesie au intrat. Pentru că toţi moştenitorii sunt bucureşteni, l-au desemnat pe un anume Mihai Pânzaru ca administrator al conacului şi al terenurilor recuperate cu drept de moştenire.
Despre acest Pânzaru am mai scris. Se spune că ar fi fost ofiţer de Securitate dar nu sunt informaţii precise şi oficiale. Locuitor la Dorneşti – Suceava, el vine aproape zilnic la Rogojeşti pentru a administra conacul şi a avea grijă de ferma de vaci. Comportamentul lui este unul ciudat şi pare a fi o persoană veşnic pusă pe reclamaţii, Numai la Primăria Mihăileni, a declarat viceprimarul Constantin Răileanu, s-au înregistrat peste 1.500 de reclamaţii.
Şi oamenii care-l slujesc slujesc pe Pânzaru, despre care sătenii spun că n-ar fi angajaţi legal, sunt tot recalcitranţi. Când am filmat un reportaj, doi dintre aceşti angajaţi m-au acostat într-un mod extrem de violent că de ce filmez în faţa conacului. Unul chiar era pregătit să (foto 3) ne ia la bătaie şi poate o făcea dacă nu se adunau în jurul nostru câţiva săteni. Niciunul dintre cei doi n-a vrut să-şi spună numele şi ce calitate au faţă de Mihai Pânzaru.
Pânzaru a deschis procese tuturor celor pe care i-a considerat că au primit favoruri de la familia de boieri Flondor şi n-au putut dovedi cu acte că au devenit proprietarii acestor favoruri. Printre victimele lui Pânzaru s-a aflat şi Gheorghe Lupaşcu din Rogojeşti. De la vârstă fragedă, de la 14 ani, Gheorghe Lupaşcu a slujit cu credinţă familia Flondor iar Tudor Flondor l-a răsplătit dându-i în proprietate 7 ari de teren, chiar peste drum de conacul boieresc, să-şi întemeieze familie şi să-l slujească în continuare cu credinţă.
Boierul i-a dat pământul pe cuvânt şi nu cu cate de donaţie sau vânzare simbolică , că la acele vremuri boierii puneau mai mult preţ pe cuvântul decât pe puterea legii. Din momentul în care Pânzaru a devenit administratorul moştenitorilor Racoviţă, l-a găsit pe Gheorghe Lupaşcu că a primit de la boierul Tudor cavaler de Flondor o suprafaţă de teren şi i-a cerut actele. Aflând că nu are nici un act şi că totul a fost doar pe cuvânt, Pânzaru a deschis proces la Judecătoria Dorohoi şi obţine anularea intabulării terenului de către Lupaşcu, intabulare realizată în anul 2009 (Dosar 588/40/2015 Tribunalul Botoşani – Fond cadastral).
Fiica lui Lupaşcu, acum grav bolnav, Elisabeta Andrei (foto 2), m-a întrebat cum a fost posibil ca un teren intabulat legal pe numele tatălui său să fie luat şi dat lui Mihai Pânzaru. N-am avut un răspuns pentru că mai încurcate decât căile Domnului sunt căile justiţiei româneşti. Ce-am putut să-i spun femeii a fost că înainte cuvântul boierilor, odată dat, era mai puternic decât legea. La ciocoii noi nu se poate vorbi de respect pentru cuvântul dat de bunici, lăcomia lor fiind mai puternică decât respectul faţă de cei pe care-i moştenesc.
Acelaşi Mihai Pânzaru, la cererea moştenitorilor Racoviţă, a mai desproprietărit un cetăţean aflat şi el peste drum de conacul boieresc iar ca totul să fie pe măsura demnităţii şi moralei promovate de noii ciocoi, Racoviţenii au confiscat în numele moştenirii şi căminul cultural al satului Rogojeşti ridicat prin munca patriotică a localnicilor sprijiniţi de muncitorii care au ridicat batajul hidrotehnic Rogojeşti. N-am să pot înţelege niciodată de ce la o avere moştenită care se măsoară în sute de hectare de teren agricol şi pădure a fost atât de necesară şi confiscarea terenului de nici trei ari pe care se afla ridicat un aşezământ cultural.
Tudor cavaler de Flondor a fost un susţinător şi creator de cultură românească dar moştenitorii săi l-au dezonorat râvnind la un amărât de cămin cultural unde de câteva ori pe an ucrainenii din Rogojeşti prezentau spectacole prin care-şi păstrau tradiţiile şi obiceiurile pe care cei din familia Flondor le-au apreciat şi încurajat să fie păstrate din generaţie în generaţie.