Povestea poliţistului Liviu Bădiliţă este una palpitantă. De loc din Săveni, provenind dintr-o familie cunoscută în orăşel că membrii săi au avut sau au probleme psihice, Liviu Bădiliţă a optat în viaţă pentru cariera de miliţian, cum se numeai poliţiştii de astăzi în epoca lui ceauşescu.
Ca ofiţer de poliţie în cadrul Poliţiei oraş Săveni, Liviu Bădiliţă era ţinut la distanţă de colegi tocmai din cauza izbucnirilor sale violente, verbale şi fizice. În urmă cu vreo doi ani, într-un moment de criză, Bădiliţă l-a prins de gât pe comisarul Vasile Luchian şi dacă nu-l salva un coleg, avea să-i fie zdrobit măul lui Adam. Luchian, practicant de arte marţiale, îl putea bate măr dar n-a dorit să riposteze ştiind că Bădiliţă este un poliţist problemă.
Cazul a fost raportat la nivel de Inspectoral Judeţean de Poliţie Botoşani (foto) iar comisarul şef Cristian Cucoreanu a dispus efectuarea unei anchete disciplinare şi sesizarea Parchetului. Până la soluţionarea anchetelor, Bădiliţă a fost suspendat din funcţie.
Iată că după doi ani de zile, nu mică le-a fost mirarea celor de la Poliţia din Săveni să se trezească din nou în activitate cu Liviu Bădiliţă iar comisarul şef Vasile Luchian să-i devină din nou coleg de muncă. Cum a fost posibil aşa ceva?
Explicaţia trebuie căutată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mai ales la judecătorii care au pe rol dosarul lui Bădiliţă în care acesta este judecat pentru lovirea superiorului. Judecătorii ÎCCJ au dispus, până la soluţionarea definitivă a cauzei, ca Liviu Bădiliţă să fie reintegrat în muncă în gradul şi la locul de muncă deţinut la data când a fost suspendat din funcţie.
Faptul că Bvădiliţă are probleme de comportament nu i-a impresionat pe judecătorii acestei înalte instanţe de judecată care nu au ţinut cont că Bădiliţă poate recidiva în violenţele sale nu numai cu colegii şi şeful dar şi cu cetăţenii cu care intră în contact.
Deocamdată Bădiliţă taie frunze la câini prin biroul Poliţiei Săveni pentru că nu riscă nimeni să-i dea armă în dotare şi să-i încredinţeze misiuni specifice.
Cum dosarele la ÎCCJ se soluţionează prin acordare de termene la intervale mari de timp, de obicei cam la trei luni, soluţionarea dosarului lui Bădiliă ar mai putea dura vreo doi ani, timp în care el va hiberna prin birouri dar plătit din banii contribuabililor.
În vârstă de 54 de ani, la 1 ianuarie Bădiliţă poate fi pensionat de drept. Până atunci el stă povară colegilor de muncă care se simt total jenaţi şi descurajaţi de situaţia creată de nişte judecători superficiali de la ÎCCJ sau, de ce nu, manipulaţi de anumite interese de la nivel de IGP Bucureşti, unde se spune că Bădiliţă ar avea ceva protecţie.
Mama sa locuieşte în prezent în satul Flondora, comuna Manoleasa. Are în curte câteva căpriţe, este singură şi cunoscută de săteni ca având probleme de comportament, motiv pentru care trăieşte mai mult izolată.
Adrian Marcu