Prima ZEL a luat fiinţă+ la Bălţi începând cu anul 23010, adică în perioada când în România criza financiară muşca adânc din salariile bugetarilor şi din buzunarul cetăţenilor prin majorarea TVA-ului de la 18 la 25%.
Primarul interimar Şeremet ne-a explicat că primăria a susţinut înfiinţarea ZEL prin a le facilita accesul la utilităţi. Practic, ZEL a luat fiinţă la margine de oraş şi pe spaţiul unde a funcţionat o mare uzină sovietică întinsă pe mai multe mii de metri pătraţi. Dezafectarea fabricii după independenţa Republicii Moldova a permis ca terenul în suprafaţă de peste 100 ha teren, cu tot cu anexe, să fie cumpărat de un întreprinzător privat.
De la acest întreprinzător grupul german de firme DRÄXLMAIER a cumpărat terenul la un preţ sub 2 euro/mp iar primăria, din fonduri proprii, a prelungit sistemul de canalizare şi de alimentare cu energie electrică. La poarta ZEL am ajuns cu 5 minute înainte de ora fixată. Exact la ora 13.00, ora programată pentru vizita noastră, din pavilionul administrativ a ieşit administratorul Marin Ciobanu însoţit de un consilier personal, o frumoasă moldoveancă pe nume Tatiana.
Am fost conduşi la sala de discuţii unde Tatiana ne-a proiectat pe un ecran mai multe scheme informative despre investiţiile făcute de Grupul DRÄXLMAIER nu numai în ZEL Bălţi dar şi în alte 6 oraşe din Republica Moldova, valoarea investiţiilor fiind de peste 100 milioane euro în fabrici care produc cablaje şi piese ale sistemului electric la autoturismele produse de NMW dar şi pentru producătorii de automobile din Anglia.
Alături de Grupul DRÄXLMAIER, în ZEL a mai investit, începând cu anul 2012, compania austriacă Gebauer&Griller, amenajând o fabrică de cablaje pentru sistemul electric al automobilelor.
În ZEL Bălţi şi în celelalte 6 oraşe ale Republicii Moldova lucrează în momentul de faţă peste 6.000 angajaţi plătiţi cu un salariu mediu de 450 euro lunar, în timp ce în Republica Moldova salarul minim este de 110 euro lunar.
În timp ce se purtau discuţiile despre ZEL Bălţi a sosit şi trista veste că a murit regele Mihai I. S-a ţinut un moment de reculegere, după care discuţiile au continuat, administratorul Marin Ciobanu oferindu-ne explicaţii de ce Grupul DRÄXLMAIERa preferat să investească mai mult în Republica Moldova, în detrimentul României unde are câteva fabrici precum la Satu Mare, Hunedoara etc. De la Ciobanu am mai aflat că în conducerea fabricilor sunt mai mulţi români, câţiva chiar din Botoşani. Aveam să cunoaşte un astfel de român în persoana lui Dan Călin Botean (foto 2), manager al fabricii de cablaje a companiei Gebauer&Griller. Tânărul manager este de loc din oraşul Bistriţa şi a devenit angajatul acestei companii din 2012 când s-a decis investirea în ZEL Bălţi.
Administratorul Ciobanu ne-a însoţit şi în vizita de la fabrica companiei Gebauer&Griller, asistând la discuţiile noastre cu managerul Botean, discuţii care s-au purtat într-o elegantă sală de şedinţe cum numai prin filme se pot vedea.
Discuţiile tehnice au fost completate cu o deplasare în spaţiul de producţie, o hală în suprafaţă de peste 8 mii mp. Aici am putut admira tehnica de ultimă generaţie, aproape 100% informatizată. În uriaşa hală dacă se puteau număra 50 de angajaţi, restul fiind controlat de computere, angajaţii doar supraveghind procesul de producţie.
Disciplina germană proverbială am putut-o admira şi noi. Peste tot, fie spaţiu de producţie sau administrativ, curăţenia era exemplară. Interioarele amenajate cu gust, dominate de simplitate dar în culori odihnitoare. Toate uşile de acces sunt cartelate şi nu te poţi plimba la voia întâmplării după cum ţi-ar fi dorinţa. Cartelele de acces sunt limitate la anumite zone iar în zona unde nu eşti autorizat nu poţi pătrunde.
Deşi hala de producţie era uriaşă ca suprafaţă, toţi angajaţii lucrau la halat sau salopetă pentru că aerul cald care pătrundea prin gurile din plafon asigura o atmosferă plăcută. Nici prin hală nu te puteai plimba după cum ţi-ar fi fost voia. Culoarele de acces pentru personal erau marcate cu linoleum de-o anumită culoare, spaţiul de producţie cu altă culoare, căile de acces pentru mecanismele de transport de altă culoare. Nimic nu era lăsat la boia întâmplării.
Întreaga producţie este înregistrată automat. Nimic nu pute
pute să dispară de pe fluxul de producţie până la magazia de produse finite pentru că ar fi imposibil să pleci cu ceva ce ţi-ar fi trebuit şi acasă, cum se obişnuieşte prin spaţiile de producţie româneşti unde muncitorii mai şterpelesc câte ceva. Întreaga curte, de peste 100 ha, este placată cu pavele. Spaţiile verzi sunt îngrijite iar mijloacele de transport au marcate căile de acces spre gurile de încărcare şi descărcare şi nu se pot intersecta.
Muncitorii au asigurat mijloc de transport din oraş spre şi de la locul de muncă şi o masă caldă. Cantina, cu o capacitate de câteva sute de locuri simultan era de asemenea amenajată în mod elegant şi totul strălucea de curăţenie. Am fost invitaţi şi noi la masă , fiind serviţi cu acelaşi meniu ca şi muncitorii. O salată de cartofi cu măsline, ceapă şi peşte, o salată de morcov şi ţelină, o supă de pasăre extrem de apetisantă prin culoarea sa gălbuie, cartofi rumeniţi cu şniţel de peşte. Cvasul de mere a fost şi el excelent.
Grupul sanitar, deşi folosit până la sosirea noastră de sutele de angajaţi care au servit masa, erau perfect curate, semn că civilizaţia nemţească a pătruns şi în modul de viaţă al moldovenilor.
Sintetizând discuţiile ample purtate la Primăria Bălţi, cu administratorul ZEL Mihai Ciobanu şi cu managerul companiei Gebauer&Griller, Dan Călin Botean, a rezultat că Guvernul Republicii Moldova a devenit primitor faţă de investitorii străini începând cu anul 20910 când la putere au venit partidele de dreapta, aruncând stânga condusă de Voronin în opoziţie.
Stabilitatea fiscală a fost un alt argument puternic şi dezavantajos pentru România unde fiscalitatea suferă modificări repetate în cursul aceluiaşi an. Legislaţia este mult mai permisivă pentru administraţia locală să ofere facilităţi investitorilor. Dacă la noi primarul Flutur este judecat pentru că a facilitat investitorul MALL-ului cu reducerea redevenţei, la Bălţi primarul a cheltuit bani să ducă apa şi canalul, curentul electric până la poarta investitorului străin fără a pretinde decontarea cheltuielilor de către investitor, şi acest lucru a fost posibil pentru că legislaţia permite aşa ceva.
Primarul Şeremet a recunoscut că apariţia ZEL în marginea municipiului Bălţi a generat schimbări majore în viaţa cetăţenilor. În primul rând a crescut puterea de cumpărare ceea ce a dinamizat comerţul dar şi producătorii. Statul câştigă anual milioane de euro de pe urma impozitelor asupra salariului, municipalitatea câştigă de pe urma utilităţilor: apă, canal, gunoi, impozite pe clădiri şi mijloace de transport. Nemţii şi austriecii au investit pentru că fiind Zonă Economică Liberă nu plătesc taxe vamale, vama se face în interiorul ZEL în maxim 20 minute iar pe profitul obţinut plătesc jumătate din impozitul stabilit, adică 10% faţă de 20% cât ar fi normal.
A făcut primarul Şeremet un calcul simplu dar relevant. Cele peste 6 mii locuri de muncă create de ZEL asigură traiul a peste 13 mii de cetăţeni care înainte de a apărea ZEL trăiau din pomana statului.
De ce n-au investit în România, dacă tot sunt mai aproape de autostrăzile Occidentului? Explicaţiile primite s-au limitat la lipsa de stabilitate fiscală, birocraţie excesivă, corupţie aproape generalizată, terenuri la preţuri exagerate (la Bălţi au cumpărat cu 1,65 euro/mp iar la Botoşani li s-a cerut 20 euro) şi mai ales instigarea cetăţenilor de către politicieni asupra multinaţionalelor. În Republica Moldova nu le-a cerut nimeni socoteală de ce externalizează profitul, în România s-a declanşat un atac generalizat faţă de multinaţionale că-şi iau acasă câştigul realizat pe banii investiţi tot de ele.
Moldovenii, după ce au înlăturat stânga de la guvernare, au reuşit să facă să răsară flori capitaliste din cenuşa lăsată lor moştenire de către Imperiul Sovietic şi sunt mulţumiţi cu toţii, fie ruşi, ucraineni sau găgăuzi etc. În România stânga aflată la putere smulg florile capitaliste pentru a lăsa să se vadă mai bine cenuşa Imperiului Sovietic după care tânjesc mulţi români. Sunt cei care aplaudă politica PSD-ului şi stau pregătiţi să iasă în stradă pentru a dovedi ataşament faţă de liderii acestui partid, fără să le pese că aceşti lideri sunt nişte infractori pe cale de a transforma ţara într-o baie de sânge.
La plecare, administratorul Mihai Ciobanu ne-a făcut şi o mică surpriză. Toţi am primit câte o sacoşă în care s-a aflat o sticlă de coniac Speranţa extrem de elegantă, vechi de 9 ani, şi o cutie cu bomboane de ciocolată luxos ambalate. Ne-am despărţit frăţeşte dar cu gustul amar că ce-am văzut la ei n-o să vedem prea curând prin zona Botoşanilor.
Suntem prea afectaţi de ciuma roşie ca să putem gândi liber, raţional şi în beneficiul nostru nu al celor care au acaparat în aceste momente puterea în ţară.
care te adoarme de la prima pagina. Guvernul nu da niciun leu in plus pentru pensii. In sectorul privat, nimeni nu poate sa garanteze ca salariile nu vor scadea 
