Reportajul l-am realizat cu fermierii din livada pomicolă Curteşti, singura livadă din judeţul Botoşani care cuprinde soiuri de pomi fructiferi proveniţi din puiet furnizat de staţiunile de cercetare pomiculă româneşti.
Pentru că trebuie spus, în judeţ au apărut livezi întinse pe mii de hectare de teren, dar care cuprind puiet adus din Olanda, pomi care dau o producţie de fructe de trei, patru ori mai mult decât pomii româneşti dar care fructe sunt modificate genetic şi tratate chimic să nu mai putrezească, ceea ce, în timp, ne afectează sănătatea. Nu spun eu acest lucru ci specialiştii din domeniu.
Livada de la Curteşti a fost în vremurile sale de glorie cea mai întinsă livadă de fructe din judeţ. Iniţial avea o suprafaţă de 310 ha, dar în prezent mai cuprinde doar 80 ha. Restul suprafeţelor au încăput pe mâna unor „băieţi deştepţi” din Botoşani, cu bani mulţi, care au cumpărat suprafeţe întinse nu pentru a scoate producţii record
record ci pentru a lăsa livada să se autodistrugă pentru a tăia pomii, a libera terenul şi a construi locuinţe de lux. Venirea crizei a încurcat socotelile acestor investitori imobiliari de conjunctură, aşa că suprafeţe întinse de livadă stau cu pomii uscaţi, mâncaţi de dăunători şi îmburuienaţi.
Printre cei care sunt preocupaţi ca să-şi întreţină livada şi să obţină un câştig de pe urma ei sunt fermierii Aurica Luchian (foto 1), inginer horticol, şi economistul Florin Gimir, apoi Ioan Huţanu, Gheorghe Aghiniţei etc. Anul acesta producţia de mere este bună, adică în jurul a 20 – 25 tone la ha, ceea ce acoperă cheltuielile de întreţinere şi asigură nun mic profit.
Şi preţul merelor supuse industrializării este unul mulţumitor. În Europa producţia de mere din acest an este scăzută, aşa că sunt căutate merele româneşti, în special sucul de mere, mult mai consumat prin ţările europene decât Coca-cola sau Pepsi. Merele de industrializare se predau la fabrica de sucuri şi ţuică din Vaslui la preţul de 1 leu(kg. Probleme sunt la merele de consum, unde nu există o reţea de distribuţie şi unde
unde samsarii fac legea. Merele de consum se livrează din livadă la 1,2 – 1,5 lei/ka, dar ajung în piaţă, la cumpărător la preţuri de 2,5 – 3 şi chiar 4 lei/kg. Nici Consiliul judeţean Botoşani şi nici IŞJ nu s-au arătat interesate să preia merele de la Curteşti pentru a fi distribuite în şcoli, la elevi. Explicaţia pentru care merele româneşti n-au intrare în şcoli a dat-o Ghgeorghe Aghiniţei: „Noi suntem săraci şi nu avem de unde da comisioane celor care organizează liciutaţia”.
Cert este că în şcolile noastre se distribuie mere din import, supuse unor tratamente chimice dăunătoare sănătăţii iar merele noastre sănătoase, ecologice, gustoase şi frumos mirositoare ,căutate de străini, sunt refuzate.
Şi mai au cei de la Curteşti o problemă ce nu va putea fi rezolvată uşor. N-au spaţii de depozitare adecvate. Merele de Curteşti rezistă în stare naturală cam până prin luna mai anul viitor celui de recoltare. Dacă ar fi spaţii de depozitare amenajate corespunzător, termenul de păstrare ar putea fi prelungit cu câteva luni.
Inginera Aurica Luchian şi economistul Florin Gimir pot depozita 80 tone
tone de mere, dar numai dacă afară temperatura nu scade sub 15 grade minus. Ioan Huţanu poate depozita 100 tone, dar n-are sistem de aclimatizare. Mai prost stă Gheorghe Aghiniţei, care poate depozita numai 20 zone de mere, dar numai până dă frigul, adică până la jumătatea lunii noiembrie. Pentru că n-au spaţii de depozitare adecvate, fermierii, cum vine iarna, vând merele de consum la preţuri mici numai să scape de ele. Profită samsarii care câştigă din plin.
Fermierii au lansat propunerea ca pe pieţele noastre, aşa cum este şi în Occident, fructele autohtone să aibă un preţ maximal. Adică la preţul de livrare din fermă să se mai poată adăuga maxim 50% din preţ şi atunci vor dispărea speculanţii iar populaţia s-ar putea apropia de tarabe, preţul devenind convenabil pentru toţi.
Se poate face şi acest lucru dacă administraţia pieţelor, prin Primăria Botoşani, va emite reglementări în acest sens, reglementă care nu vor încălca nici libera concurenţă şi nici regulile impuse de Comisia Europeană. Numai voinţă să fie!
Ioan Rotundu
preşedintele Franţei ar trebui să nu se mai joace de-a istoricul 
