N-am mai dat pe la schit de vreo patru ani. Primind invitaţia părintelui stareţ Isidor Bucătaru şi înduioşat de insistenţele acestuia de a fi prezent la slujba oficiată de hramul bisericii, ieri dimineaţă m-am hotărât să fac acest drum.
Calea aleasă a fost cea prin localitatea ieşeană Hârlău, via Pârcovaci. De cum am părăsit localitatea Pârcovaci şi am virat la dreapta, pe drumul forestier ce duce spre schit, întreg traseul l-am găsit presărat de căruţe, maşini gâfâind din greu asupra dealului abrupt, creştini care au luat cu curaj drumul la picior. Era ora şapte jumătate dimineaţa, iar drumul care se şupureşte pe sub poalele pădurii era întunecos şi sumbru. Maşinile de tonaj greu, care transportă lemnul tăiat, au săpat şanţuri adânci acolo unde terenul s-a arătat a fi mai moale, greu de trecut cu maşinile joase. Cu Dacia redacţiei n-am prea avut probleme.
Pe tăpşanul schitului ne-a aşteptat chiar părintele stareţ, bucuros să mă vadă din nou în curtea schitului. Părintele era obosit şi necăjit. Obosit, pentru că duminică seara a avut de oficiat slujba de vecernie, de a primi o parte din invitaţi, de a-i pune la masă şi de a pregăti masa de hram pentru a doua zi, adică de Sf. Treime. Necăjit era că deşi mitropolitul Iaşului promisese că va ajunge la schit, şi-a anulat prezenţa, fiind reţinut de alte probleme. Nici PS Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor n-a putut veni.
În schimb, se bucura în suflet că i-au venit să-l ajute la oficiat slujba doi dintre colegii săi de facultate, unul călătorind toată noaptea, venind de la mănăstirea Dervent din Dobrogea. Apoi, a sosit şi corul bisericesc de la Tg. Neamţ, preoţi de la diferite parohii din comuna Frumuşica şi din judeţ.
După Sfântul Maslu, slujbă oficiată în chiar curtea bisericii, părinţii prezenţi şi corul bisericesc au urcat pe scena construită special pentru acest eveniment creştin deosebit. Era cam ora 09.00 când a început slujba propriu-zisă. Între timp platoul schitului era plin de căruţe şi maşini,
maşini, iar în faţa scenei stăteau adunaţi peste 500 de creştini. Am remarcat deosebita sensibilitate şi trăire spirituală a membrilor corului, care au cântat într-un mod dumnezeiesc. Vreme de două ore, cât a durat slujba, soarele s-a ridicat spre zenit, scăldând în lumină văile. Aşezat pe coasta vestică a dealului Holm, schitul se află aproape de vârful acestuia. Priveliştea din faţă este una feerică, în vale şi pe dealurile vecine codrii lucind în razele soarelui, încântând ochiul cu mii de nuanţe de verde. Iar cântările părinţilor, acompaniate de către vocea armonizată a corului au cuprins împrejurimile. De sus, din turla bisericii, dangătul clopotului a întregit perfect atmosfera de înaltă spiritualitate creştină, care a cuprins cu adânci emoţii întreaga asistenţă.
După slujbă, părintele a mulţumit tuturor celor care i-au sărit în ajutor pentru a putea organiza şi susţine hramul bisericii. Apoi i-a invitat la masă pe cei care au simţit nevoia să hrămuiască. Două corturi militare, destul de încăpătoare, au fost amenajate cu mese şi bănci. Vreo 300 de creştini s-au aşezat la mese şi au mâncat pe săturate. Antreu destul de consistent, borş călugăresc cu perişoare foarte gustos, peşte gătit în stil călugăresc, pescuit chiar din iazul schitului şi sarmale care au fost lăudate îndelung de meseni. Un pahar cu vin, fetească de Frumuşica, a stins setea mesenilor.
Aş mai fi stat la schit, atmosfera fiind una de suflet, dar treburile mă chemau la redacţie. Mi-am luat rămas bun de la părintele stareţ Isidor, cu promisiunea că prin iulie voi veni să mă odihnesc la schit măcar câteva zile, timp în care să ne depănăm amintirile din anii când am lucrat împreună.
Din nou părintele era supărat. Nici o oficialitate a judeţului, din cele invitate, n-a onorat cu prezenţa slujba de Sf. Treime. Doar duminică seară a trecut pe la schit Constantin Conţac, contribuind creştineşte cu ce-a putut şi el pentru hramul de a doua zi. L-am consolat pe părinte cu faptul că alegerile au fost duminică, aşa că politicienii nu mai au a se înfăţişa pe la adunări creştine, pentru a fi văzuţi şi a cuvânta: Mai spre toamnă, când se vor apropia alegerile prezidenţiale, îşi vor face din nou apariţia Am plecat rostind un Doamne ajută, părinte! (Ioan Rotundu)
Ioan Rotundu
