Spre coama dealului cu pricina ştiam că se lucrează la stabilizarea şoselei, dar nu ştiam cine execută lucrarea. Mai trecusem prin zonă, cu ceva timp în urmă, dar lucrătorii dormeau la amiază. Nu i-am deranjat. De această dată lucrau de zor, printre ei fiind şi doi şefuleţi care-i supravegheau. După inscripţia de pe salopete am aflat că aparţin firmei Codin S.A. Dorohoi, patron Mihai Tomescu. Aceeaşi societate care a realizat aducţiunea de apă pentru Darabani, lucrare ce-a adus în casa locuitorilor o apă galbenă, cleioasă. Verificările efectuate în urma reclamaţiilor l-au scos basma curată pe patron. Tot basma curată a ieşit Codin şi din afacerea cu „bulevardul Gherasim”, lucrare efectuată în Dorohoi, preţ de zeci de miliarde de lei, pentru o stradă de nici 200 de m lungime. Noroc că n-a mai fost ales primar Vasile Gherasim, că poate lucra şi azi la acea stradă. Cu aşa
aşa experienţă, chiar ne dăm de ceasul morţii să vedem cum va arăta şi lucrarea de la Unţeni. Dacă până atunci n-o fugi şoseaua la vale cu tot cu Codin.Lăsând angajaţii patronului liberal să muncească, ne-am dus glonţ spre Ungureni. Eram curioşi să aflăm cine s-a pricopsit cu fostul magazin al cooperaţiei de consum, o clădire cu etaj, ce ajunsese ruină. Primarul Ilie Ivanache dialoga în birou cu o ţărăncuţă guralivă, ce avea oarece daravelă cu un avocat. Problema ei n-avea nimic comun cu competenţele primarului, dar îi măcina timpul. Fiind grăbiţi, l-am lăsat pe primar pe mâna ţărăncuţei şi ne-am informat de la acei gură-casă ce pot fi găsiţi în faţa oricărei primării, cui aparţine magazinul „Este noua noastră primărie” s-a lăudat un nebarbierit, cu mutră de alcoolism. I-am întrebat dacă o inaugurează de Ziua Europei. „Când pică asta?” ne-a întors el întrebarea. Am fotografiat şi am plecat. La Ungureni Ziua Europei rămâne încă o necunoscută.
În Micul Paris, la Săveni mă refer, ne-am dus glonţ la barul unde se mănâncă mici şi cârnăciori, să ne ostoim crampele din stomac. Grataragiul nu ştia de Ziua Europei, dar ştia că în urmă cu o zi i-a călcat pragul Gabi Gomboş, de la Jurnalul. „Nu mai este angajatul Jurnalului de peste un an de zile” – l-am informat. „Las’ că-mi pică el. A mâncat în numele primarului de vreo 14 lei” – mi s-a destăinuit omul, într-un mod ciudos că a fost păcălit. Aşadar, Gomboş a sărbătorit Ziua Europei cu două zile înainte. La Săveni, pe obrazul primarului şi pe spezele Jurnalului. Îl anunţ că începând de ieri i-a înţărcat Bălaia. Mai mult, să nu mai dea pe la grataragiu o bună bucată de timp, că s-ar putea
să ajungă pacientul ortopedului Malancea. Pe valea Bodesei, sub satul Aurel Vlaicu, un cârd de vaci se chinuia să pască nişte iarbă unde doar oaia ar mai fi putut mânca. Doi tineri le păzeau. „Voi aţi auzit de Ziua Europei?” Nu le-a fost răspunsul, dar mi-au cerut să scriu la ziar că n-au unde paşte vacile. Adevărat, la întoarcere le-am găsit în acelaşi loc. Tot culcate, că de păscut n-aveau ce.
Avrămenii este considerat localitatea amplasată la cea mai ridicată altitudine din judeţ. Cândva avea şi un punct meteo. Era citat la radio şi TV în cadrul buletinelor meto. Acum dormitează în anonimat. Barul din faţa şcolii era ticsit de localnici ce fumau ţigări parşive, beau bere blondă de Suceava, cu acelaşi gust ca al ţigărilor şi jucau remy de mama focului. L-am întrebat pe barman de camera pentru nefumători. M-a privit ca venind din altă lume. Despre Ziua Europei n-a auzit, dar era interesat când se dau ţăranilor banii pentru pământ. Probabil că avea caietul de datorii doldora de nume şi sume.
Prin Panaitoaia n-am oprit. Doar la Dimitrie Cantemir ne-am interesat, tot la un bar, dacă are cameră de nefumători. „Este în spatele grădinii”. N-am priceput aluzia şi am cerut clarificări. „Da, este împrejmuită cu stuf, numai că în locul mirosului de fum are un alt parfum.” M-am prins. Era vorba despre WC-ul din spatele casei. Am râs de răspunsul inspirat primit şi m-am dus la Mitoc. Voiam să aflu un punct de vedere al primarului Capotă, vizavi de acuzaţiile ce i le-a adus Conţac. Primarul era plecat la Cluj, iar viceprimarul tocmai urcase la volanul maşinii primăriei şi s-a dus… spre căi necunoscute funcţionarilor mărunţi. Îl informăm, cu această ocazie, pe preşedintele Conţac să-şi revizuiască acuzele
acuzele aduse primarului Capotă. Maşina primăriei o birjăreşte şi viceprimarul, deci sunt doi.De la Mitoc am luat direcţia Liveni. Ştiam pe un patron de bar, bine documentat despre tot ce face primarul prin comună. Voiam să aflu cum mai stă primarul Vatamaniuc cu dragostea pe la anumite alegătoare. Todireanu, patronul, era plecat din localitate. Ne-a dat informaţia un bun creştin, ce se chinuia să scoată apă din fântână cu o găleată cam ciuruită. „Bădie, ştii când se sărbătoreşte Ziua Europei?” M-a privit necăjit şi m-a întrebat dacă anul acesta primăria mai dă ajutoare. Între Liveni şi Iorga am ajuns din urmă vreo cinci copilaşi, vai de capul lor. Erau elevi din Iorga, în clasa întâia la Liveni, cale de 5 km. Dimineaţa i-a adus microbuzul şcolar. La amiază veneau pe jos, că şoferul are altă treabă. În Iorga ne-am interesat dacă s-a mai lucrat la biserică. Pe aici creştinii îşi cară mortul în spinare, cale de vreo 7 km, pentru că biserica este în câmp, undeva pe malul Prutului, iar cimitirul în altă parte. Temelia bisericii era în stadiul de anul trecut. Doar că buruianul era mai mare şi mai în putere. Despre Ziua Europei n-am întâlnit vreo fiinţă bipedă şi umană să fi auzit. Aşa că ne-am dus direct la Manoleasa, la primărie.
Ghinion! Primarul era plecat la Sadoveni. Cică are treabă acolo. O fi având, la Sadoveni sunt mulţi pescari. Ori cel mai dulce peşte este cel de braconaj.
Pentru că soarele scăpătase spre chindii, iar redacţia se afla încă la 60 km distanţă, am renunţat să mai investigăm cum vor sărbători botoşănenii ziua de astăzi, lăsându-ne păgubaşi. N-au decât generaţiile viitoare să afle de la bunicii lor cum au sărbătorit prima zi a Europei. (Ioan Rotundu)
(Ioan Rotundu)
