Daniela este exhumată, necropsiată şi înmormântată în cimitirul evreiesc

După ce s-au îndeplinit formalităţile necesare exhumării, în ziua de 25 iunie 2007, în prezenta medicului legist Carmen Marcu din cadrul Serviciului de Medicină Legală Botoşani, a procurorului Aurel Simion din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, a soţului Avram Segal, a unor ofiţeri de poliţie, SRI şi jandarmi, Daniela Poenariu – Segal, îngropată în 16 ianuarie 2007 în cimitirul Pacea a fost exhumată (foto 1). Sicriul a fost transportat în Cimitirul evreiesc din Botoşani, unde a fost deschis şi s-a trecut la efectuarea necropsiei.
Am vizionat filmul exhumării şi operaţiunea de necropsie. Este ceva macabru dar în acelaşi timp incitant din punctul de vedere ştiinţific. Corpul Danielei a fost dezbrăcat complet şi întins pe un pat mobil de spital. În lumina puternică a soarelui se putea observa starea excepţională a conservării, rezultat al îmbălsămării făcută la clinica din Montreal. Deşi îngropat de jumătate de an, corpul arăta ca şi cum ar fi fost o femeie care face toples pentru prima oară, aşa de albă era pielea corpului. Şi faţa era bine conservată, de parcă dormea. Soţul Avram Segal a fost cel care a filmat întreaga operaţiune cu un sânge rece şi extrem de cerebral, nelăsând să i se citească emoţiile.
Spuneam că la instruirea făcută lui Avram Segal de către medicul legist Carmen Marcu cu o zi înainte de ziua exhumării i s-a spus de ce anume obiecte va fii nevoie şi trebuie aduse la faţa locului. Două obiecte de îmbrăcăminte nu i-au fost cerute să le procure, deşi fără acestea nu se putea realiza reînhumarea de după necropsie.
În timp ce cadavrul era desfăcut pentru a se cerceta organele interne, medicul legist i-a cerut lui Segal să plebe în oraş pentru a cumpăra o rochie cu care să fie îmbrăcată pentru că cea veche a fost despicată pentru a putea fi scoată. Segal s-a deplasat repede pentru a aduce rochia. Când a revenit, după puţin timp medicul i-a cerut să se ducă să cumpere o perucă pentru că i se va desface cutia craniană ca să-i fie scos creierul iar părul natural va fi îndepărtat. Iar s-a dus Segal în oraş să cumpere peruca, el neavând o altă persoană de care să se poată folosi. Din nou s-a întors repede dar necropsia era finalizată.
Tocmai aceste două îndepărtări ale sale de masa pe care se efectua necropsia l-a pus pe gânduri pe Segal. De ce nu i s-a spus la instruire că este nevoie de acea rochie iar dacă a fost trimis în oraş s-o cumpere de ce nu i s-a spus că trebuie şi-o perucă? Segal crede că îndepărtarea sa de operaţia de necropsie a fost intenţionată, ca nu cumva să observe ceva ce nu ar fi trebuit.
Avram Segal a explicat procurorului Aurel Simion şi medicului legist Carmen Marcu suspiciunea sa că Daniela a murit iradiată de agentul radioactiv introdus în corp pentru efectuarea tomografiei, agent care i-a distrus ţesuturile plămânului şi i-a provocat hemoragia care s-a soldat cu moartea. Ciudat, dar din Raportul de constatare medico-legală (necropsie) nu nu rezultă că s-au prelevat probe de organe pentru a se stabili la analizele de laborator dacă poate fi vorba şi de o iradiere. Nici în concluziile finale medicul legist Carmen Marcu nu face vreo referire la agentul radioactiv care nu putea să fi dispărut din corpul Danielei în numai 6 luni de la deces.
Ca să nu intru în detaliile efectuării unei necropsii începând cu prelevarea de organe şi analizele de laborator care urmează, trec direct la suspiciunile pe care Avram Segal le are. El crede că trimiterea lui după rochie şi apoi perucă au fost decizii intenţionate pentru a nu putea filma întreaga operaţiune de necropsie. Şi, într-adevăr, pe film nu apare recoltarea de probe biologice şi extragerea creierului. Spune Segal că întreaga operaţiune ar fi pe filmul realizat de un poliţist. Nici el şi nici eu nu putem avea acces la acel film decât numai în baza unei autorizaţii motivată.
Daniela a fost înhumată în cimitirul evreiesc în zona căsătoriilor mixte după un ritual creştin-ortodox (foto 2). Segal s-a dus în Canada şi de a acolo a tot ţinut legătura cu autorităţile din Botoşani pentru a i se comunica rezultatele necropsiei. Numai că lucrurile au cam trenat. Medicul legist Carmen Marcu i s-a părut mai interesat de substanţele pe care clinica canadiană le-a folosit la îmbălsămare decât de cauza reală a morţii. I-a cerut lui Segal să ceară clinicii ce substanţe s-au folosit. Clinica i-a dat lista cu substanţe dar nu şi proporţiile folosite pentru că, au spus ei, este un secret care nu poate fi făcut public.
Când Segal avea să primească buletinul de analize, în el aveau să fie menţionate şi substanţele indicate de firma canadiană ca şi cum le-ar fi descoperit cei de la Institutul de Medicină legală Iaşi unde s-au efectuate aceste analize. Are Segal dreptate în această privinţă. Substanţele de îmbălsămare au fost folosite după decesul Danielei, deci prezenţa lor în corp nu aveau nicio legătură cu decesul. Pectic, cei de la IML Iaşi erau interesaţi de procedeul îmbălsămării care, spunea Segal, asigură păstrarea corpului uman în stare iniţială cel puţin 100 de ani. Au vrut să afle cei de la IML Iaşi un secret dar nici canadienii de la clinică nu s-au dovedit a fi proşti.
Concluzia raportului semnat de dr. Carmen Marcu a fost că Daniela a murit din cauze patologice, mai exact datorit㠄insuficienţei cardio-respiratorie”, confirmându-se astfel diagnosticul pus de firma canadiană. Nimic despre prezenţa în corp a agentului radioactiv, despre o posibilă depăşire a dozei de iradiere a corpului, doză care ar fi fost fatală.
Rezumăm: Raportul medico-legal a fost trimis Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, după multe insistenţe ale lui Segal, în 22 februarie 2008. Procurorul Aurel Simion va emite Rezoluţia de respingere a plângerii penale depusă de Avram Segal împotriva clinicii canadiene abia în 10 iunie 2008. Ceea ce l-a pus pe Segal în situaţia de a face anumite investigaţii pe cont propriu. A aflat lucruri uluitoare ce cu greu ar putea fi considerate coincidenţe. (Va urma)