Procurorul Ţuluş ş-a trimis pe Conţac la închisoare, ca apoi să-l declare nevinovat

Multă vâlvă s-a făcut pe seama arestării şi încarcerării omului de afaceri şi lider de seamă al PSD Constantin Conţac (foto 1) în toamna anului 2012. Puţini sunt însă cei care cunosc substraturile arestării acestuia, cine a dorit să-i distrugă afacerea şi cariera de politician, ce mijloace diabolice au fost folosite şi cât de sus s-a putut ajunge în structura DNA pentru ca să se obţină trimiterea lui Conţac după gratii.
În reportajul de faţă mă voi referi, foarte sintetic, la faza finală a procesului în urma căruia Conţac a fost condamnat la închisoare cu executare, modul în care a fost încarcerat şi cum în mapa de lucru a procurorului Doru Florian Ţuluş (foto 2) din DNA Bucureşti stătea ascunsă dovada nevinovăţiei sale.
Condamnat la Tribunalul Braşov la închisoare cu executare prin sentinţa penală 118/S/13.03.2011, Conţac a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De reţinut că pe întreg parcursul procesului Conţac şi avocatul său n-au putut şti pentru ce fapte este judecat întrucât procurorul de şedinţă invoca alte infracţiuni decât cele existente în rechizitoriu. Era evident că se urmărea condamnarea, iar pentru atingerea acestui scop, procurorul de şedinţă şi judecătorul puneai piedici evidente avocatului care-l apăra pe Conţac.
Se poate specula că procurorul de şedinţă al DNA ştia de la colegul său Ţuluş despre nevinovăţia lui Conţac, aşa că se căutau alte vinovăţii inventate pe loc. Dealtfel, acest lucru avea să-l sesizeze şi judecătorii CEDO, care l-au declarat pe Conţac nevinovat. Asupra acestui proces de la CEDO voi reveni cu detalii pentru că trebuie să ştie toată lumea ce mişelie s-a pus la cale, ce caricatură de proces i s-a înscenat lui Conţac numai pentru a fi condamnat spore satisfacţia unui grup de profitori.
În 30 octombrie 2012, în preziua judecării lui Conţac la ÎCCJ, în Botoşani se vorbea deja de condamnarea lui Conţac la 3 ani închisoare cu executare, un alt fapt extrem de dubios şi care iarăşi merită aprofundat.. La Inspectoratul Judeţean de Poliţie se formase deja o echipă de urmărire a lui Conţac ca nu cumva acesta să dispară imediat ce va afla că a fost condamnat la închisoare.
Există în spaţiul public o serie de informaţii despre cine a făcut parte din complotul care a dorit condamnarea lui Conţac, numele complotiştilor, dar pentru că nu am putut obţine vreo confirmare cât de cât că acele nume au pe conştiinţă condamnarea lui Conţac nu le indici aici numele. Asta nu înseamnă că nu voi continua investigaţia mea pentru a mă convinge dacă acele nume au sau nu vreo vinovăţie morală şi de interes în condamnarea lui Conţac.
În ziua de 31 octombrie 2012, la ÎCCJ s-a pronunţat decizia penală nr. 1513. Potrivit acestei decizii, Conţac a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru fals în declaraţii, fapte comise în anii 2004 şi 2005. De două ori câte 6 luni închisoare pentru fals în declaraţii, fapte comise în anii 2006 şi 2007 şi 3 ani închisoare cu executare pentru spălare de bani în baza Legii 656/2002 republicata 2012 pentru prevenirea si sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism.
Pedepsele aplicate au fost contopite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, adică 3 ani închisoare cu executare. În ziua condamnării, Conţac îşi vedea de afacerile de firmă. Venind dinspre Bucecea a oprit la Popasul Cucorăni şi a servit prânzul. Habar nu avea că în urma sa se afla un echipaj al Poliţiei care-l urmărea pas cu pas. Numai bine ce a ajuns acasă, poliţiştii au şi sunat la uşă să-l anunţe că urmează a fi încarcerat. Conţac nu s-a emoţionat în niciun fel pentru că se aştepta la acest deznodământ, informat fiind chiar de procurorul Doru Florian Ţuluş care-l anchetase şi care îi spusese în faţă că-l va băga după gratii chiar şi nevinovat. Habar nu avea atunci Conţac cât de aurită era gura procurorului şi că, într-adevăr avea să primească dovada nevinovăţiei sale dar după ce a va fi încarcerat.
Procedural, niciun condamnat nu poate fi încarcerat decât numai după ce Poliţia primeşte mandatul de executare în original. În cazul lui Conţac poliţiştii n-au mai aşteptat originalul mandatului şi l-au ridicat în baza unei copii. Ca să înţeleagă şi cei neavizaţi în astfel de proceduri judiciare, arestarea şi face în baza mandatului original şi nu a unei copii pentru a se evita orice erori cu privire la persoana ce urmează a fi reţinută sau pentru a nu se produce vreun fals intenţionat.
Conţac nu s-a opus arestării în baza copiei şi s-a lăsat condus la sediul Poliţiei, unde cei care-l salutau cu umilinţă în vremurile când conducea consiliul Judeţean Botoşani, se manifestau acum cu superioritate.
L-au dus la Penitenciarul Botoşani unde a fost depus în baza mandatului de executare nr. 213/2011 din 21.10.2012. Începând de la comandantul Penitenciarului şi până la unii gardieni, toţi îl cunoşteau pe Conţac, Unii dintre ei, cu funcţii importante, au beneficiat de favorurile lui Conţac atât ca om de afaceri cât şi de pe urma funcţiilor pe care le-as deţinut în conducerea judeţului.
Cu mare tristeţe avea să constate Conţac că odată păşind pe poarta Penitenciarului nimeni dintre cei pe care i-şa ajutat cum a putut nu l-a mai cunoscut. Voia doar să fie tratat ca om şi nimic altceva. S-au purtat rece, distant şi chiar cu o atitudine de a-l umili. După ce Conţac a fost eliberat, aceeaşi funcţionari se comportă acum ca nişte mieluşei şi-l salută pe Conţac de la distanţă. Lipsa de educaţie socială, nu numai a celor din Penitenciar, tendinţa de a-l umili pe cel condamnat, sunt manifestări moştenite din perioada regimului comunist şi vor trece mulţi ani până când ne vom comporta civilizat cu condamnaţii, aşa cum se întâmplă în ţările scandinave, Danemarca şi peste tot în lumea civilizată.
La nici două luni de la încarcerare, Constantin Conţac avea să primească dovada nevinovăţiei sale semnată chiar de procurorul Doru Florian Ţuluş, cel care i-a promis că-l va trimite după gratii chiar şi nevinovat. (Va urma)