Destine îmbibate în votcă puturoasă
La „Gogoaşa” mulţi bărbaţi şi-au pierdut blazonul pe sub mesele ruginite, acoperite, de formă, cu muşama la metru, înflorată cu maci roşii. Clădirea este amplasată în inima unui cartier, poate cel mai vechi din municipiu şi dacă nu ar trăda-o mirosul de rachiu care duhneşte prin toţi porii la zeci de metri depărtare, construcţia ar semăna cu o casă cu şanse mari să treacă neobservată. În 1990, o familie din cartier, care a pus umărul la dezvoltarea economiei, cotropind Polonia, văduvind-o de haine şi cafea de calitate discutabilă, s-a gândit să facă o gogoşerie, pentru copiii cartierului.
O vreme au fost cozi interminabile, la gogoşi fierbinţi şi subţiri de vedeai orizontul prin ele. La scurt timp au deschis crâşmă. A fost începutul sfârşitului pentru multe familii din cartier. „Nu are păr pe cap patronul câte blesteme am aruncat eu plângând. Omul meu a fost poliţist şi încă un poliţist bun Am avut o viaţă ca în poveşti şi când a ieşit la pensie am zis că de-acum mai stă şi el cu mine, ca doi pensionari. Dar vai de păcatele mele. În şase luni a murit. A ţinut-o cu băutul la bar la Gogoaşa, vreo şase luni, dar nu aşa…de când deschidea până se punea lacăt. Într-o seară abia se târâia spre casă. L-am văzut pe geam. Am urlat şi am plâns. Stau 10 minute, un sfert de oră, nu mai ajungea. Când mă duc să văd îşi crăpase capul de trepte. Oamenii ăştia cu crâşma au blesteme şi în oase de la femeile necăjite din cartier”, a spus Elena Paveliuc.
Un profesor de geografie zace cu capul pe masă, buzunărit din nou de şmecherii cartierului. Predă la o şcoală din oraş, dar cum iese de la ore, „la Gogoaşa” este escala care-i face plăcere. „Este un om prea deştept. Mai mergeam pe la ei, ştie ca nimeni altul lucruri din toate domeniile. Nevasta a vrut să-l lase de multe ori, dar se teme să nu moară pe străzi”, povesteşte o vecină din cartier.
Istoria barului unde şi-a făcut casă diavolul numără şapte victime în numai cinci ani, morţi de băutură, în incinta localului. „Totul începe cu un rachiu luat cu vecinul de bloc. Are ceva care te atrage acest loc. Eu eram elev la Liceul militar de la Câmpulung. Am venit într-o vacanţă şi m-am lipit aici cu nişte băieţi mai mari. Am descoperit că-mi place locul faţă de stricteţea de la liceu. Şi nu am mai plecat. Acum sunt cam bolnav, dar asta este soarta”, a spus Mihăiţă Andrici, client fidel de ani de zile.
Tot soarta, care a scos cârciuma în drum, l-a distrus şi pe Cristi Jijie, excepţional fotbalist la fosta echipă FC Botoşani a judeţului. Un atacant de Liga I, spuneau specialiştii, dar băutura l-a stricat. Totul a început la o masă a barului „Gogoaşa”. Puţin câte puţin a ajuns discipol al lui Bachus. Într-o zi a fost găsit mort în podul clădirii. „Mare fotbalist, domnule! L-a dat afară nevasta din casă şi nenea de la bar, om binevoitor... l-a lăsat să doarmă în pod. Nu ar mai ajunge! Acolo l-au găsit mort pe bietul băiat. Avea 35 de ani”, a povestit Marilena, o femeie care a reclamat crâşma la OJPC de „n” ori.
Până când?
Ultimii doi ani, titulatura "La Gogoaşa" a fost schimbată de destin, „La Cotonogul”, şi asta pentru că patronul fost operat de arterită, spre bucuria multor gospodine care nu o dată şi-au cărat bărbaţii în spinare de la uşa barului. Costică Arsene, administratorul crâşmei, nu se teme decât de recesiune economică. „Care este problema? Le torn pe gât? Îi trag de mână? Nu, cu siguranţă. Şi apoi nu toate crâşmele arată ca în poveşti. Asta este crâşmă pentru oamenii de cartier nu pentru bogaţi. Eu mă tem mai tare că iaca sunt probleme în lume”, spune patronul, în timp ce dă drumul la o melodie pe calea unui casetofon vechi care horcăie la fel ca şi destinele celor care şi-au făcut abonament la „Gogoaşa”. (Lavinia Preda)
proprietarii de câni au fost amendaţi pentru că nu aveau trusa stas
