În perioada imediat următoare, peste 300.000 de soldaţi din armata rusă a Basarabiei au înfiinţat "comitete moldoveneşti" la Odessa, Iaşi şi Roman. Reprezentanţii comitetelor, reuniţi la Odessa, între 5 şi 18 aprilie 1917, au votat o moţiune care cerea ca Basarabia să fie condusă de un "Sfat al ţării". La 25 septembrie 1917, Congresul soldaţilor moldoveni, care a avut loc la Chişinău, a hotărât "autonomia teritoriala şi politică a Basarabiei", în cadrul Republicii Federative Democratice Ruseşti, şi crearea Sfatului Ţării, compus din 150 de deputaţi. Odată instalat, Sfatul Ţării a proclamat, la 15 decembrie 1917, autonomia Republicii Democratice Moldoveneşti în cadrul Republicii Federative Democratice Ruseşti. Între 24 ianuarie şi 6 februarie 1918 a fost proclamată independenţa Republicii Moldoveneşti şi imediat, la 2 martie, o delegaţie formată din Ion Inculeţ, Pan Halipa şi Dr Ciugureanu s-a întâlnit la Iaşi cu Primul Ministru al României, stabilind cadrul de desfăşurare a evenimentelor premergătoare unirii.
La 27 martie 1918, la orele 17:00, a început Adunarea Sfatului Ţării. În sală au fost prezenţi toţi membrii cabinetului Republicii Moldoveneşti şi Primul Ministru Român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, făuritorul României Mari. Sfatul Ţării cuprindea 138 de membri. În urma rezultatului de la vot (86 pentru, 3 contra, 36 abţineri, 13 absenţi) s-a declarat unirea Basarabiei cu ţara mamă. Ziarul "Tribuna" din 30 Martie publica: Moţiunea Unirii, Tedeum-ul şi telegrama transmisă regelui Ferdinand, anunţând „Unirea cu ţara mamă”.
Actul istoric al unirii Basarabiei cu ţara glăsuia: "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagra şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România".
Astăzi, într-o perioadă încă tulbure din punct de vedere politic, relaţiile dintre Republica Moldova şi România, ţări apropiate dar atât de depărtate totuşi de zidul ridicat de pătrunderea în Uniunea Europeană, nu sunt nici pe departe cele mai roze. Sărbătorirea Unirii provoacă frisoane la Chişinău în timp ce la Sibiu momentul aniversar va fi marcat în mod oficial.
Publicaţiile Jurnalul Online se alătură, prin materialul de faţă, manifestărilor destinate măreţului eveniment istoric de acum 91 de ani, readucând în atenţia cititorilor numele unui apreciat poet din Flămânzi, Viorel Iftode, care, în publicaţia „Gazeta de Botoşani”, din 29/30 iunie 1991, îşi vedea tipărită, cu gândul la Basarabia, poezia simbolic intitulată „Pod spre libertate”. Având speranţa că autorul va face (şi) pasul necesar colaborării sale cu Asociaţia Cultural Sportivă “Trei Generaţii”, redăm, în continuare, sensibilele sale versuri, aşa cum apăreau ele în publicaţia botoşăneană în urmă cu 18 ani:
Pod spre libertate
Dă-mi mâna, frate,
Să facem pod din inimi peste Prut.
Dă-mi inima s-o mângâi, frate,
Originea ne e acelaşi lut.
Dă-mi viersul tău şi dă-mi cântarea,
A noastre inimi să le ningă,
Să ne bătem mai des cărarea,
Să ne sfinţim a noastră limbă.
Să ridicăm un pod din inimi,
Să ne chemăm române-frate,
Să ridicăm spre fala noastră
Un pod imens spre libertate.
(B.P.F.)