Satul Stroieşti face parte din comuna Lunca şi este situat pe malul drept al râului Sitna. Cea mai mare parte a satului stă înşirată pe o coastă de deal iar casele sunt în majoritatea lor îmbătrânite ca şi proprietarii lor.
De cum am intrat în sat şi am întrebat de prima bătrânică ieşită în cale unde stă veteranul de război Curecheriu, informaţiile au început să curgă din belşug. Bătrâna mi-a explicat că bietul om a ajuns bătaia de joc a unei procuroare de la Botoşani care vrea să-l bage pe om după gratii fără a avea vreo vină.
În timp ce discutam cu bătrâna, o altă femeie de vârsta a treia, auzindu-mi vocea, a ieşit de după gard şi a venit spre mine. Nu cumva sunteţi domnul Rotundu de la televizor, că vocea matale tare seamănă m-a abordat ea. Primind confirmarea, a început să-şi frângă mâinile în poalele pestelcii cu care era încinsă şi să-mi explice că aşa ceva n-a mai întâlnit la viaţa sa. Ea nu poate crede că s-a găsit un procuror să-l ancheteze pe Curecheriu care-i vai de capul lui, bătrân şi hodorogit, abia se ţine pe picioare pentru că a folosit bilete de tren pe care i le-a dat statul pentru că a luptat în război.
E greu să stai de vorbă cu oamenii de la ţară când eşti grăbit, pentru că ei fug cu vorba spre detalii. Iar eu voiam doar să obţin acceptul bătrânului ca să-l pot filma pentru un reportaj la Lumea lu Rotundu. Le-am rugat pe cele două femei să-mi explice unde stă Curecheriu. L-am găsit uşor, de la biserică mai la vale şi, apoi, prima stradă la dreapta. Numai că, după ce am intrat pe străduţa indicată, ne-am încurcat la o bifurcaţie. M-am dat jos din maşină să bat la prima poartă pentru a întreba care-i casa lui Curecheriu. De la o casă alăturată celei la a cărei poartă bătusem a ieşit o tânără urmată de doi copii care o ţineau de pantaloni. M-a recunoscut şi ea pentru că în Stroieşti postul TeleM este recepţionat iar emisiunea mea urmărită cu interes, după cum mi-au spus cei cu care am stat de vorbă. Cică le zic bine şi pe direct!
Tânăra mi-a arătat casa bătrânului, o căsuţă de modelul celor de la începutul secolului al XX-lea, adică cu o cameră şi o tindă, cu ferestre mici iar uşa de la intrare încrucişată de oboseala de a fi deschisă şi închisă. Uşa era deschisă, aşa că am strigat tare:
- Soldat Curecheriu, la ordin! Ştiu din experienţa celor peste 24 de ani de jurnalism că un dialog cu veteranii de război, dacă vrei să le dezlegi limba, trebuie să-l începi aducând vorba de militărie, de război.
- Imediat, cine-i? răspunse bătrânul din camera care-i şi de oaspeţi şi pentru dormit, o cămăruţă întunecoasă şi din care venea un miros greu, specific aerului care s-a închis peste noapte.
- Un leat mai tânăr soldat, dar ieşi în pragul uşii să te văd la faţă!
Din întunericul camerei s-a iţit peste pragul uşii un cap de bătrân a cărui privire radia bucurie dar şi curiozitate. În gândul meu mi-am zis că l-am câştigat. Râdea bătrânul. Îi plăcuse modul meu de-al aborda. I-am spus păsul meu. S-a întristat.
El, om în etate de 92 de ani, care s-a împăcat cu moartea şi o aşteaptă liniştit, riscă acum să ajungă în puşcărie, loc în care neam din neamul său n-a ajuns vreodată
Bătrânul Curecheriu, în calitatea sa de veteran de război, are dreptul anual la 12 călătorii gratuite cu trenul, având dreptul şi un însoţitor. Pentru că nu prea are din ce trăi, şi-a folosit biletele luând însoţitor diferite persoane de la care primea cel mult 50 de lei pentru o călătorie la Bucureşti. Un controlor, probabil nemulţumit că lui nu-i iese nimic din afacerea bătrânului, l-a dat pe mâna Poliţiei. Aşa a ajuns bătrânul să fie anchetat de procuror şi trimis în judecată pentru un prejudiciu de 20 mii lei.
Cum se apără bătrânul, care ar fi de fapt situaţia cu aceste taloane de transport gratuit şi dacă există cu adevărat vreun prejudiciu şi de nu cumva procurorul de caz a mers pe o direcţie greşită, veţi afla vizionând reportajul când va fi difuzat.
Veţi vedea şi casa bătrânului, pe care procurorul a pus-o sub sechestru, omiţând să sechestreze şi poiata găinilor aproape goală şi în prag de a se prăbuşi.
Am stabilit cu bătrânul ziua de filmare a reportajului şi i-am dat ca temă de reflecţie să-şi amintească principalele întâmplări trăite pe front, bătrânul luptând în Vest până în Munţii Tatra, ultimul glonţ trăgându-l de bucurie că a încetat războiul. Era ziua de 9 Mai 1945, astăzi Ziua Europei.