”Accidentul” Liviu Dragnea se poate repeta oricând

Motto:
”E curios cum sub regimurile de libertate oamenii cad sub o tiranie: cea a locului comun. Și mă întreb dacă nu e mai tristă decât oricare alta.” Constantin Noica – Jurnal filozofic
Când scriu aceste rânduri se prefigurează o mare dezamăgire pentru o mare parte a societății românești; UDMR tocmai a anunțat, cu pragmatismul ce a caracterizat mereu această formațiune politică (și etnică), că își va realiza scopurile politice urmând pilda oferită de Liviu Dragnea: se vor da deoparte pentru a lăsa să se vadă că opoziția nu are cum să mobilizeze o majoritate în Parlament.
Cu alte cuvinte, partidele noastre politice, inclusiv PSD, înțeleg foarte bine că acest guvern condus de premierul V. V. Dăncilă, care nu a reușit să fie mai performant decât cea care-l conduce, este o mare primejdie pentru România, pentru stabilitatea sa economică și socială, dar preferă să continue să-l cauționeze pentru că este singura formulă care poate livra ceea ce majoritatea politicienilor așteaptă: accesul la resursele publice și protecția în fața legii penale.
Astfel de policieni în căutare de impunitate formează baza deciziei în sfera politicii atât în PSD, cât și în ALDE, PNL, PMP, UDMR etc.; de nou-renăscutul UNPR nu mai vorbesc. Ori, în atare condiții, vă puteți lesne imagina cum vor fi decurs negocierile pe marginea moțiunii de cenzură depusă formal de PNL: dacă votăm căderea guvernului V. V. Dăncilă, dacă îl aneantizăm pe Liviu Dragnea și dacă, în fine, am forma un guvern de uniune națională, cine ne asigură că procesul de modificare al legilor justiției va continua?
Vei fi tu, Ludovic Orban, cel care îți asumi că vei continua, ca premier în guvernul de uniune națională, procesul de schimbare a legilor justiției, astfel încât primarii noștri, consilierii noștri județeni, parlamentarii, miniștri și secretarii noștri de stat, șefii deconcentratelor și managerii noștri care vor conduce societățile de stat nu vor mai fi hăituiți pentru că aduc bani partidelor și clientelei lor în baza unor articole de lege penală ca abuzul în serviciu sau traficul de influență?
Ne garantezi tu, Victor Ponta sau Eugen Tomac, că președintele va admite să o concedieze pe Laura Codruța Koveși, va permite o reformă a serviciilor secrete care să garanteze că nu vor mai interfera cu Ministerul Public și ne va garanta modificarea Codului Administrativ, a legii Curții de Conturi (inițiativă PNL!), a legii privind numirea șefului Consiliului Concurenței, a legilor privind lobby-ul, achizițiile publice ori a parteneriatului public-privat?
Ne garantează un guvern de uniune națională că nu se va reveni la sistemul electoral în două tururi de scrutin pentru primari? Dar programul privind mituirea pensionarilor înainte de alegeri sau a primarilor prin sprijinirea cu credite de angajament astfel încât să pară că demarează investiții în folosul comunităților, vor mai fi ele garantate? Și cine le va garanta: Dan Barna, Kelemen Hunor?
Răspunsul este evident nu chiar și pentru un observator foarte puțin avizat în politici dâmbovițene. Și chiar dacă răspunsul ar fi da, tot rămâne valabil setul de întrebări formulat de Kelemen Hunor: atunci ce plan concret aveți și cine va pune în practică acest program, cu ce formulă de guvern și cu ce majoritate? Cu alte cuvinte, nu se poate gândi schimbarea guvernului V. V. Dăncilă și îndepărtarea din funcții a lui Liviu Dragnea, așa compromis cum este (tocmai faptul că este complet compromis este acum argumentul care-l face indispensabil deocamdată), pentru că:
(i) nu există un lider sau un grup credibil de lideri care să garanteze că, odată demisă V. V. Dăncilă și guvernul său fantoșă, președintele va achiesa la o formulă de guvern de uniune națională care să continue, chiar dacă mai puțin vizibil, politica actualei coaliții de guvernare în privința justiției și reorganizării unor instituții cheie ale statului;
(ii) nu există garanția că președintele nu va juca la cacealma în nominalizarea premierului, pentru a provoca în final dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate, care să-l ajute indirect să se poziționeze optim pentru a obține al doilea mandat de președinte.
Situația actuală, un fel de meci nul pe seama electoratului, convine (aproape) tuturor. Coaliția PSD-ALDE va ieși întărită și va putea accelera adoptarea tuturor legilor pe care le vizează, inclusiv prin organizarea unei sesiuni parlamentare extraordinare. Vara și vacanțele vor șterge o bună parte din frustrarea opiniei publice, după ce coaliția își va fi atins scopul.
Opoziția parlamentară își va consolida imaginea și se va putea poziționa în pregătirea anului electoral 2019. USR, în calitate de stindard al opoziției vocale, poate câștiga imagine și încă ceva electorat dezamăgit de un PNL total neconvingător în acțiunile sale. RO+ nu s-a înființat încă și, prin urmare, nu are niciun interes să susțină accelerarea unor procese politice (de exemplu alegeri anticipate) la care nu ar putea lua parte, dar își clamează totuși interesul, pentru a se legitima ca viitor pol al opoziției.
Pro România nu ar avea nici el de câștigat dacă ar cădea guvernul V. V. Dăncilă, pentru că ar ajunge în situația de a cerși poziții și funcții într-un guvern de uniune națională și să nu le poată primi, ori ce va primi să nu fie absolut deloc relevant. PMP este, probabil, în disoluție, pe măsură ce UNPR, prin mijloace specifice, se va trezi din nou la viață.
Cel mai probabil la toamnă se vor număra bobocii. Toamna și noua sesiune parlamentară vor găsi taberele gata de confruntarea pe care toată lumea o anticipează, dar care – degeaba și-o dorește națiunea – nu va fi tranșată astăzi. Chiar dacă Liviu Dragnea va fi atunci lipsit de griji penale, mult mai mulți lideri PSD nu-i vor mai vedea rostul. Și vor îndrăzni să-l înfrunte, dar nu pentru a ajuta la trasformarea PSD într-un partid european, ci pentru că guvernul pe care l-a patronat nu va mai fi un argument ci o povară, iar Dragnea va trebui să deconteze această realitate în solidar cu protejata sa V. V. Dăncilă.
PSD va avea probabil un nou lider în acel moment, care nu va fi nicidecum diferit de Liviu Dragnea. El poate fi oricine, Nicolicea, Țuțuianu, Bădălău, Șerban Nicolae, Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu sau Oprișan. Până își va consolida putea în partid, măturând din CEx aripa Dragnea, noul lider va vedea într-un guvern de uniune națională cea mai bună soluție.
Guvernul de uniune națională va avea musai un premier ”nealiniat”, care să organizeze alegeri, să rezolve problema deficitelor și a banilor de pensii și salarii, va trebui să fie criticabil și atribuibil adversarilor politici. Premierul poate fi oricine poate îndeplini criteriile: Mugur Isărescu, căruia i se va ”oferi” astfel ocazia potrivită pentru a se retrage de la BNR; Mariana Gheorghe, ce va fi mereu de necomparat cu V. V. Dăncilă și prețuită pentru profesionalismul său, sau, de ce nu, actualul comisar european Corina Crețu, despre care toată lumea va uita că i-a fost apropiată lui Ion Iliescu.
Și iată cum ”accidentul” Liviu Dragnea se va repeta.
Liviu Dragnea știe acest lucru și știe că nu se poate opune la o atare desfășurare a evenimentelor, dar o mai poate întârzia pentru a deveni liber să plece în Brazilia pentru o lună de miere lipsită de griji și apoi pentru o viață întreagă de nabab.
Și noi știm acest lucru, dar încă nu am găsit cheia cu care să deschidem o altă poartă pe care să intre viitorul României. De ce? Pentru că nu suntem consecvenți ca națiune. Calea este aceea de a pune presiune asupra partidelor, să le forțăm să se schimbe[1]. Dacă nu știm cum să facem acest lucru, dacă știm dar nu o facem pentru că nu vrem să ne asumăm această responsabilitate, vom trăi mereu și mereu într-o buclă pe care o detestăm. Dar o și merităm.
Agentia de stiri HotNews